Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 11 Bible Online

Romani 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 11

¹Aşadar, zic: Nu cumva Dumnezeu Şi-a lepădat poporul? Doamne fereşte! Că şi eu sunt israelit, din seminţia lui Avraam, din tribul lui Veniamin.

²Nu Şi-a lepădat Dumnezeu poporul pe care mai dinainte l-a cunoscut. Sau nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie? cum I se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând:

³Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei umblă să-mi ia viaţa!

⁴Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns?: Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, cei ce nu şi-au plecat genunchiul în faţa lui Baal.

⁵Deci, tot astfel, şi’n vremea de acum există o rămăşiţă[1], aleasă prin har.

⁶– Dar dacă este prin har, atunci nu mai e din fapte; altfel, harul n’ar mai fi har. Iar dacă este din fapte, atunci nu mai e har; altfel, fapta n’ar mai fi faptă –.

⁷Asta ce’nseamnă? Ceea ce caută Israel, aceea n’a dobândit; au dobândit însă cei aleşi. Cât despre ceilalţi, ei s’au împietrit[2].

⁸Aşa cum este scris: Datu-le-a Dumnezeu duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până’n ziua de azi.

⁹Şi David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ şi piatră de poticnire şi răsplătire lor!

¹⁰Întunece-se ochii lor ca să nu vadă, iar spinarea lor să le-o’ncovoi fără’ncetare.

¹¹Aşadar, zic: Nu cumva s’au poticnit ei ca să cadă? Doamne fereşte! Dar prin poticnirea lor le-a venit păgânilor mântuirea, aşa ca lor să le aţâţe gelozia.

¹²Dar dacă poticnirea lor îi este lumii bogăţie şi dacă’mpuţinarea lor le e bogăţie păgânilor, cu cât mai mult deplinătatea lor?![3]

¹³Dar v’o spun eu vouă, păgânilor[4]: În măsura’n care eu sunt într’adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujirea

¹⁴în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor din neamul meu şi-i voi mântui pe unii din ei.

¹⁵Căci dacă înlăturarea lor a fost reîmpăcarea lumii, atunci reprimirea lor ce va fi, dacă nu o înviere din morţi?[5]

¹⁶Iar dacă pârga[6] este sfântă, aşa e şi frământătura; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt.

¹⁷Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor[7] şi-ai devenit părtaş al rădăcinii şi-al grăsimii măslinului,

¹⁸nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine…

¹⁹Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile ca să fiu altoit eu…

²⁰Bine! Ele au fost tăiate din pricina necredinţei, dar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

²¹că dacă Dumnezeu n’a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.

²²Vezi dar bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprimea faţă de cei ce-au căzut, dar faţă de tine, bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei rămâne în această bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.

²³Dar şi aceia, de nu vor rămâne în necredinţă vor fi altoiţi, că putere are Dumnezeu să-i altoiască din nou.

²⁴Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi’mpotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai mult aceştia, cei ce sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor!

²⁵Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s’a făcut împietrire în parte până ce întregul număr[8] al păgânilor va fi intrat.

²⁶Şi’n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob;

²⁷şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.

²⁸E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor.

²⁹Pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.

³⁰Aşa cum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,

³¹tot astfel şi ei n’au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă[9] să fie şi ei miluiţi acum.

³²Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.

³³O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat şi judecăţile Sale de nepătruns!

³⁴Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?

³⁵Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?

³⁶Pentru că din El şi prin El şi’ntru El sunt toate[10], Lui fie-I slava în veci. Amin!