Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 14 Bible Online

Romani 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 14

¹Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile[1].

²Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.

³Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit.

⁴Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul altuia[2]? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ţine’n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept.

⁵Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi aibă’n minte deplina sa încredinţare.

⁶Cel ce ţine ziua[3], pentru Domnul o ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Domnul n’o ţine. Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu.

⁷Că nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

⁸Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.

⁹Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat[4] Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

¹⁰Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

¹¹Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu.

¹²Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.

¹³Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire[5].

¹⁴Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine[6]; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este.

¹⁵Dacă însă, din pricina mâncării[7], fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos.

¹⁶Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat,

¹⁷căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt;

¹⁸şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

¹⁹Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul.

²⁰Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre’mpiedicare.

²¹E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se’mpiedică, se poticneşte sau slăbeşte.

²²Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândeşte pe sine în ceea ce alege[8].

²³Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n’o face din credinţă. Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat.