Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 2 Bible Online

Romani 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 2

¹Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.

²Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea.

³Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă?[1]

⁵Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

⁶Care-i va da fiecăruia după faptele lui:

⁷viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă’n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune,

⁸dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun:

⁹necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;

¹⁰dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

¹¹Căci la Dumnezeu nu există părtinire!

¹²Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi.

¹³Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi.

¹⁴Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege;

¹⁵ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără[2]

¹⁶în ziua când, potrivit Evangheliei mele[3], Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.

¹⁷Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu

¹⁸şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de lege, ştii să desluşeşti deosebirile[4],

¹⁹dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,

²⁰povăţuitor celor fără minte, învăţător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului,

²¹aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?; tu, cel ce propovăduieşti: Să nu furi!, furi?;

²²tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adulter!, săvârşeşti adulter?; tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti templele?;

²³tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii?…

²⁴Că din pricina voastră este numele lui Dumnezeu blasfemiat între neamuri, aşa cum este scris.

²⁵Căci tăierea’mprejur foloseşte numai dacă păzeşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta’mprejur a devenit netăiere’mprejur.

²⁶Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzeşte poruncile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere’mprejur?

²⁷Iar cel din fire netăiat împrejur[5], dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce, având litera „legii” şi tăierea’mprejur, eşti călcător de lege?[6]

²⁸Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată’n trup pe dinafară este tăiere’mprejur;

²⁹ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere’mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă[7]; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.