Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 3 Bible Online

Romani 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 3

¹Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii’mprejur?:

²Mare’n toate privinţele. Mai întâi, pentru că lor li s’au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.

³Şi ce dacă unii n’au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu?[1]

⁴Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata.

⁵Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? – Vorbesc ca un om.

⁶Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?

⁷Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?

⁸Şi de ce n’am face răul ca să vină binele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.

⁹Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit[2] şi pe Iudei şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat,

¹⁰aşa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul;

¹¹nu-i cine să’nţeleagă, nu-i cin’să-L caute pe Dumnezeu;

¹²toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut. Nu-i cin’să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.

¹³Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor;

¹⁴de blestem li-i gura plină, şi de amărăciune;

¹⁵grabnice le sunt picioarele să verse sânge;

¹⁶pustiire şi nenorocire sunt în căile lor,

¹⁷şi calea păcii n’au cunoscut-o,

¹⁸nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

¹⁹Noi ştim însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, aşa ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată în faţa lui Dumnezeu[3].

²⁰Pentru că din faptele legii[4] nimeni nu se va îndreptăţi în faţa Lui, de vreme ce prin lege vine cunoştinţa păcatului.

²¹Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s’a arătat în afara legii, de lege şi de profeţi fiind mărturisită,

²²dar dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred – fiindcă nu există deosebire,

²³de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu[5] –,

²⁴cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său[6] prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus,

²⁵pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curăţire[7] prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea[8] păcatele făcute înainte

²⁶întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept şi îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în Iisus.

²⁷Aşadar, unde e lauda? A fost înlăturată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

²⁸Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele legii.

²⁹Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!,

³⁰fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă[9] îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă[10] pe cei netăiaţi împrejur.

³¹Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.