Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 4 Bible Online

Romani 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 4

¹Aşadar, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup?

²Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din fapte, are de ce să se laude, dar nu în faţa lui Dumnezeu;

³fiindcă ce spune Scriptura?: Şi Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s’a socotit ca dreptate.

⁴Plata celui ce face fapte nu i se socoteşte după har, ci după datorie[1];

⁵dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptăţeşte pe cel nelegiuit, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.

⁶Aşa cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea în afara faptelor:

⁷Fericiţi cei cărora li s’au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s’au acoperit;

⁸fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.

⁹Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I s’a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate.

¹⁰Cum însă i s’a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.

¹¹Iar semnul tăierii’mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii’mprejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred pe durata netăierii’mprejur, pentru ca şi acestora să le fie socotită ca dreptate,

¹²şi părinte al celor tăiaţi împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt tăiaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.

¹³Că nu prin lege i s’a dat lui Avraam sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinţei.

¹⁴Căci dacă moştenitorii sunt aceia care au legea, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s’a desfiinţat;

¹⁵fiindcă legea rodeşte mânie[2], dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege.

¹⁶Pentru aceea este ea[3] din credinţă, ca să fie din har, şi pentru ca făgăduinţa să fie statornică pentru toţi urmaşii – nu numai pentru cei din lege, ci şi pentru cei din credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor,

¹⁷precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri – în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt le cheamă ca şi cum ar fi[4];

¹⁸împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s’a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;

¹⁹şi neslăbind în credinţă, nu s’a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;

²⁰şi’ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s’a îndoit prin necredinţă, ci s’a întărit în credinţă, dându-I slavă lui Dumnezeu

²¹şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.

²²Iată de ce credinţa lui i s’a socotit ca dreptate.

²³Dar nu numai pentru el s’a scris că i s’a socotit ca dreptate,

²⁴ci şi pentru noi, cei cărora ni se va socoti, ca unora care credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,

²⁵Care S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea[5] noastră.