Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 7 Bible Online

Romani 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 7

¹Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea[1] – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăieşte?

²Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului[2].

³Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat.

⁴Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul lui Hristos i-aţi murit legii[3] spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.

⁵Când eram în trup[4], patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii;

⁶dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ţinea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei[5].

⁷Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n’aş fi ştiut-o dacă legea n’ar fi zis: Să nu pofteşti!

⁸Dar păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă[6], a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort.

⁹Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,

¹⁰iar eu am murit. Şi porunca dată spre viaţă mi s’a aflat a fi spre moarte!

¹¹Pentru că păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, prin ea m’a înşelat şi m’a ucis.

¹²Aşadar, sfântă este legea şi sfântă este porunca şi dreaptă şi bună.

¹³Atunci, ceea ce este bun mi s’a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.

¹⁴Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat[7].

¹⁵Fiindcă nu’nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.

¹⁶Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.

¹⁷Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

¹⁸Fiindcă ştiu că’n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află’n mine, dar pe a face nu-l aflu;

¹⁹căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc[8].

²⁰Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

²¹Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.

²²Că după omul cel lăuntrici mă bucur de legea lui Dumnezeu;

²³dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.

²⁴Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?…

²⁵Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.