Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Romani 8 Bible Online

Romani 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Romani 8

¹Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.

²Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m’a eliberat din legea păcatului şi a morţii,

³pentru că ceea ce-i era cu neputinţă legii – fiind ea slabă prin trup[1] – a săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe Fiul Său într’un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcat[2], El a osândit păcatul în trup,

⁴pentru ca dreptatea legii[3] să se plinească’ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului.

⁵Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului.

⁶Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi pace;

⁷de vreme ce cugetul trupului este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate,

⁸iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

⁹Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.

¹⁰Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatului[4], iar pe de altă parte duhul e viaţă în virtutea dreptăţii[5].

¹¹Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuieşte în voi.

¹²Drept aceea, fraţilor, datori suntem, dar nu trupului ca să vieţuim după trup –

¹³că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.

¹⁴Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁵Pentru că n’aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte[6]!

¹⁶Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

¹⁷Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într’adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca’mpreună cu El să ne şi slăvim.

¹⁸Într’adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi.

¹⁹Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu[7].

²⁰Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă

²¹că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.

²²Căci ştim că pân’acum toată făptura suspină laolaltă şi suferă’n durerile naşterii[8].

²³Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhului[9], şi noi înşine suspinăm lăuntric, nerăbdători aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului[10] nostru.

²⁴Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede?

²⁵Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

²⁶De asemenea, şi Duhul îi vine slăbiciunii noastre într’ajutor; că nu ştim să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit;

²⁷iar Cel care cercetează inimile ştie care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru sfinţi.

²⁸Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său;

²⁹că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţi[11].

³⁰Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit[12].

³¹Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră?

³²El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El?

³³Cine va aduce pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptăţire;

³⁴cine este cel ce osândeşte?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi mijloceşte pentru noi?!…

³⁵Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!…

³⁶Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de’njunghiere.

³⁷Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

³⁸Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,

³⁹nici înălţimea, nici adâncul[13] şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.