Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Corinteni 14 Bible Online

1 Corinteni 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Corinteni 14

¹Urmăriţi iubirea[1] şi râvniţi la darurile duhovniceşti, dar mai ales la acela de a profetiza[2].

²Pentru că cel ce vorbeşte într’o limbă[3] nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în duh grăieşte taine.

³Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbeşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi mângâiere.

⁴Cel ce grăieşte într’o limbă, pe sine însuşi se zideşte; dar cel ce profetizează, zideşte Biserica.

⁵Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi, dar cu mult mai mult să profetizaţi. Cel ce profetizează e mai mare decât cel ce grăieşte’n limbi, în afară numai dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca Biserica să primească zidire.

⁶Iar acum, fraţilor, dac’aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v’aş fi dacă nu vă vorbesc: fie’ntru descoperire, fie’ntru cunoştinţă, fie’ntru profeţie, fie’ntru învăţătură?

⁷Căci aşa cum instrumentele muzicale[4] – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?;

⁸şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn[5], cine se va pregăti de război?,

⁹aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de’nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt.

¹⁰În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn[6].

¹¹Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar[7] pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine.

¹²Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii.

¹³De aceea, cel ce grăieşte într’o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci.

¹⁴Că dacă mă rog într’o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare[8].

¹⁵Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

¹⁶Altfel, dacă tu vei binecuvânta[9] cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă’n locul omului de rând[10], de vreme ce el nu ştie ce zici?

¹⁷Căci tu, într’adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.

¹⁸Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;

¹⁹dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într’o limbă oarecare.

²⁰Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire fiţi desăvârşiţi.

²¹În lege este scris: Grăi-voi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.

²²Aşa că limbile sunt semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; dar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

²³Deci, dacă Biserica toată s’ar aduna laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, oare nu vor zice că sunteţi nebuni?

²⁴Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra un necredincios sau un neştiutor[11], el este dovedit de toţi, judecat de toţi,

²⁵cele ascunse ale inimii lui se dau pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu mărturisind că Dumnezeu este într’adevăr întru voi.

²⁶Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă.

²⁷Dacă se grăieşte într’o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească;

²⁸iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă’n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.

²⁹Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece[12].

³⁰Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă.

³¹Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.

³²Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor,

³³pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor[13],

³⁴femeile voastre să tacă’n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea.

³⁵Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească’n Biserică.

³⁶Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns?

³⁷Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului.

³⁸Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!…

³⁹Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască’n limbi;

⁴⁰dar toate să se facă’n cuviinţă şi după rânduială.