Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Corinteni 15 Bible Online

1 Corinteni 15 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Corinteni 15

¹Vă aduc însă aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v’am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi cu tărie,

²prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi cu tărie aşa cum v’am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut.

³Căci înainte de toate v’am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,

⁴că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi[1];

⁵şi că i S’a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;

⁶după aceea S’a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi – dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit –;

⁷după aceea i S’a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor;

⁸iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme[2], mi S’a arătat şi mie.

⁹Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, şi harul Său care este în mine n’a fost în zadar; dimpotrivă, m’am ostenit mai mult decât ei toţi – dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

¹¹Prin urmare, ori că sunt eu, ori că sunt ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

¹²Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor[3]?

¹³Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Hristos n’a înviat.

¹⁴Iar dacă Hristos n’a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră.

¹⁵Ba încă ne aflăm şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.

¹⁶Că dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n’a înviat.

¹⁷Iar dacă Hristos n’a înviat, zadarnică vă este credinţa, voi sunteţi încă în păcatele voastre.

¹⁸Şi atunci, şi cei ce au adormit întru Hristos au pierit.

¹⁹Iar dacă noi numai pentru viaţa aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

²⁰Dar nu!: Hristos a înviat din morţi, pârgă celor adormiţi[4].

²¹Că de vreme ce printr’un om a venit moartea, tot printr’un om a venit şi învierea morţilor.

²²Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos.

²³Dar fiecare în ceata sa: Hristos, ca pârgă; apoi cei ai lui Hristos, la Venirea Lui.

²⁴Apoi vine sfârşitul, când Domnul Îi va preda lui Dumnezeu-şi-Tatăl împărăţia, când va desfiinţa toată domnia şi toată stăpânirea şi toată puterea[5].

²⁵Căci El trebuie să împărăţească până ce-Şi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

²⁶Cel din urmă vrăjmaş care va fi nimicit este moartea;

²⁷căci pe toate I le-a supus sub picioarele Sale. Dar când spune că toate I-au fost supuse Lui, e limpede că în afară de Cel care I le-a supus Lui pe toate.

²⁸Iar când toate-I vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul I Se va supune Celui care I le-a supus Lui pe toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul întru toate.

²⁹Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţi[6]? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei?

³⁰Şi noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia’n tot ceasul?

³¹Eu mor în fiecare zi!; v’o jur, fraţilor, pe lauda’ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru!

³²Dacă’n planul omenesc m’am luptat eu cu fiarele’n Efes[7], care-mi e folosul? Dacă morţii nu învie, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!…

³³Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune[8]”.

³⁴Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii n’au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.

³⁵Dar va zice careva: Cum învie morţii? şi cu ce trup vin[9]?

³⁶Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare.

³⁷Şi ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de grâu, fie de altceva din celelalte;

³⁸iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum vrea El, fiecărei seminţe un trup.

³⁹Nu toate trupurile carnale sunt acelaşi trup carnal, ci unul este trupul carnal al oamenilor şi altul este trupul carnal al dobitoacelor şi altul este trupul carnal al păsărilor şi altul este trupul carnal al peştilor.

⁴⁰Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.

⁴¹Una este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.

⁴²Aşa-i şi cu învierea morţilor: Se seamănă întru stricăciune, învie întru nestricăciune;

⁴³se seamănă întru necinste, învie întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, învie întru putere;

⁴⁴se seamănă trup firesc, învie trup duhovnicesc. Dacă există trup firesc, există şi trup duhovnicesc,

⁴⁵aşa cum este scris: Făcutu-s’a omul cel dintâi, Adam, întru suflet viu; Adam cel de pe urmă[10], cu duh făcător de viaţă.

⁴⁶Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.

⁴⁷Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.

⁴⁸Precum cel pământesc, aşa şi cei pământeşti; şi precum Cel ceresc, aşa şi cei cereşti.

⁴⁹Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul Celui ceresc[11].

⁵⁰Pe aceasta însă v’o spun eu vouă, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.

⁵¹Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,

⁵²deodată, într’o clipire de ochi, la trâmbiţa de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.

⁵³Căci trebuie ca fiinţa aceasta stricăcioasă să se îmbrace în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare să se îmbrace în nemurire.

⁵⁴Iar când fiinţa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Înghiţitu-s’a moartea’ntru biruinţă.

⁵⁵Unde-ţi este, moarte, biruinţa? Moarte, unde-ţi este boldul?

⁵⁶Iar boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.

⁵⁷Dar să-I dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!

⁵⁸Drept aceea, iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, totdeauna sporind în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică’ntru Domnul.