Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Corinteni 7 Bible Online

1 Corinteni 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Corinteni 7

¹Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.

²Dar, din pricina desfrânării[1], fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

³Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează[2]; de asemenea şi femeia, bărbatului.

⁴Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.

⁵Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni.

⁶Şi aceasta o spun ca pogorământ[3], nu ca poruncă.

⁷Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într’alt fel.

⁸Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.

⁹Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.

¹⁰Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat

¹¹– dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia.

¹²Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate[4] are femeie necredincioasă[5] şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.

¹³Şi femeia, dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.

¹⁴Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte[6] prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel copiii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei sunt sfinţi.

¹⁵Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

¹⁶Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei mântui bărbatul? sau ce ştii tu, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia?

¹⁷Atât numai: fiecare să-şi meargă drumul aşa cum i-a făcut parte Dumnezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în toate Bisericile.

¹⁸A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii[7]. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie’mprejur.

¹⁹Tăierea’mprejur nu este nimic, şi netăierea’mprejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

²⁰Întru chemarea’n care-a fost chemat, într’aceea să rămână fiecare.

²¹Ai fost chemat fiind rob?: N’avea grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă poţi ajunge liber[8].

²²Căci robul chemat al Domnului e dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel chemat, fiind liber, este rob al lui Hristos.

²³Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu deveniţi robi ai oamenilor![9]

²⁴Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

²⁵Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.

²⁶Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum[10], aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel:

²⁷Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.

²⁸Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.

²⁹Şi pe aceasta v’o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n’ar avea;

³⁰şi cei ce plâng, ca şi cum n’ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar fi stăpâni;

³¹şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece.

³²Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;

³³dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii,

³⁴şi iată-l împărţit[11]. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.

³⁵Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ[12], ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.

³⁶Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s’o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească.

³⁷Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face.

³⁸Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n’o mărită, mai bine face[13].

³⁹Femeia este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă bărbatul ei va muri, liberă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.

⁴⁰Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.