Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Corinteni 10 Bible Online

2 Corinteni 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Corinteni 10

¹Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândeţea[1] şi îngăduinţa[2] lui Hristos – eu, cel smerit între voi faţă către faţă, dar care’ndrăzneşte spre voi atunci când nu-i de faţă[3] –,

²mă rog dar ca nu cumva când voi fi de faţă să îndrăznesc cu încrederea cu care cred că voi îndrăzni împotriva unora care socotesc că noi umblăm după trup[4].

³Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte –

⁴de vreme ce armele luptei noastre nu sunt trupeşti, dar pentru Dumnezeu au puterea de a surpa întăriturile. Noi surpăm socotinţele minţii[5]

⁵şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre supunerea faţă de Hristos,

⁶şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină.

⁷Priviţi lucrurile’n faţă! Dacă cineva se încrede’n sine că este al lui Hristos, tot astfel suntem şi noi[6].

⁸Şi chiar dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu puterea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o spre zidirea şi nu spre surparea voastră, nu mă voi ruşina.

⁹Să nu par însă că v’aş înfricoşa prin scrisori.

¹⁰„Că scrisorile lui – spun ei – sunt cu greutate şi pline de putere, dar înfăţişarea trupului său e slabă şi cuvântul său e vrednic de dispreţ”.

¹¹Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem în cuvânt prin scrisori când nu suntem de faţă, tot astfel şi’n faptă când suntem de faţă.

¹²Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii din aceia care se laudă singuri; dar când ei se măsoară şi se aseamănă pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere.

¹³Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului[7] cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu: aceea de a ajunge şi până la voi.

¹⁴Că nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n’am fi ajuns la voi; căci noi am fost cei dintâi care-am ajuns şi la voi cu Evanghelia lui Hristos.

¹⁵Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora; dar avem nădejde că, odată cu creşterea’ntru voi a credinţei voastre, cu prisosinţă vom creşte după dreptarul nostru,

¹⁶ca să propovăduim Evanghelia şi’n ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu dreptar străin, în cele de-a gata[8].

¹⁷Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

¹⁸Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.