Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Corinteni 11 Bible Online

2 Corinteni 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Corinteni 11

¹O, de mi-aţi răbda puţină nebunie[1]! Dar îmi şi răbdaţi.

²Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu[2], pentru că v’am logodit unui singur Bărbat: ca pe o fecioară neprihănită să vă înfăţişez lui Hristos[3].

³Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să se abată de la curăţia şi nevinovăţia cea întru Hristos.

⁴Că dacă veneticul vă propovăduieşte un alt Iisus decât Cel pe Care L-am propovăduit noi, sau dacă primiţi un alt duh decât Cel pe Care l-aţi primit, sau altă evanghelie decât Aceea pe care aţi primit-o[4], voi l-aţi îngădui foarte bine.

⁵Dar eu socotesc că’ntru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte[5] dintre apostoli.

⁶Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în ştiinţă; dimpotrivă, întru totul am arătat-o între voi toţi.

⁷Sau făcut-am oare un păcat că, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să vă înălţaţi, în dar v’am binevestit Evanghelia lui Dumnezeu?

⁸Am prădat alte Biserici primind de la ele plată ca să vă slujesc pe voi. Şi’n vreme ce eram la voi şi’n lipsuri, nimănui nu i-am făcut supărare,

⁹fiindcă lipsurile mele le-au împlinit cu prisosinţă fraţii veniţi din Macedonia. Şi’ntru toate m’am păzit să vă fiu povară, şi mă voi păzi.

¹⁰Pe adevărul lui Hristos care este’n mine, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită[6] în ţinuturile Ahaiei!

¹¹De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu[7].

¹²Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi găsiţi aidoma nouă în ceea ce se laudă.

¹³Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care-şi iau chip de apostoli ai lui Hristos.

¹⁴Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi Satana îşi ia chip de înger al luminii;

¹⁵aşadar, nu-i mare lucru dacă şi slujitorii lui îşi iau chip de slujitori ai dreptăţii; al căror sfârşit va fi după faptele lor.

¹⁶O spun din nou: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun; – iar de nu, luaţi-mă aşa, ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu puţin –.

¹⁷Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru această stare de lăudăroşenie;

¹⁸de vreme ce mulţi se laudă după trup[8], mă voi lăuda şi eu.

¹⁹Pentru că voi bucuros îi răbdaţi pe cei nebuni, voi, cei ce sunteţi înţelepţi!

²⁰Căci răbdaţi dacă cineva vă robeşte, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuieşte, dacă vă priveşte cu semeţie, dacă vă loveşte peste faţă.

²¹O spun spre ruşinea noastră, ca şi cum noi am fi fost slabi… Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni şi eu!:

²²Sunt ei Evrei?: şi eu sunt! sunt ei Israeliţi?: şi eu sunt! sunt ei sămânţa lui Avraam?: şi eu sunt!;

²³slujitori ai lui Hristos? – nebuneşte vorbesc –: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori.

²⁴De cinci ori am primit de la Iudei cele patruzeci de lovituri fără una[9];

²⁵de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroşcat cu pietre[10]; de trei ori s’a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării;

²⁶în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii’n cetăţi, primejdii’n pustiu, primejdii pe mare, primejdii’ntre fraţii cei mincinoşi!

²⁷În osteneală şi’n trudă, deseori în privegheri, în foame şi’n sete, deseori în posturi, în frig şi’n golătate.

²⁸Lăsându-le deoparte pe cele din afară, ceea ce zilnic mă’mpresoară e grija pentru Bisericile toate.

²⁹Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se poticneşte şi eu să nu ard?

³⁰Dacă trebuie să mă laud, cu slăbiciunile mele mă voi lăuda.

³¹Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.

³²În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă,

³³dar printr’o fereastră’n zid m’au coborât într’un coş; şi-am scăpat din mâinile lui.