Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Corinteni 12 Bible Online

2 Corinteni 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Corinteni 12

¹Trebuie să mă laud; asta nu-mi foloseşte, dar voi veni la vedenii şi la descoperiri ale Domnului.

²Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani[1] – dac’a fost în trup, nu ştiu; dac’a fost în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – omul acesta a fost răpit până la al treilea cer[2].

³Şi-l ştiu pe acest om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie –

⁴că a fost în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit omului să le grăiască[3].

⁵Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciunile mele.

⁶Că dac’aş vrea să mă laud, nu voi fi nebun, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, pentru ca nu cumva cineva să mă creadă mai presus de ceea ce vede la mine sau decât aude de la mine.

⁷Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogăţia[4] descoperirilor, datu-mi-s’a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc[5].

⁸Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l îndepărteze de la mine;

⁹şi mi-a zis: De-ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca’ntru mine să locuiască puterea lui Hristos.

¹⁰De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare…

¹¹Devenit-am nebun lăudându-mă; voi m’aţi silit; căci se cuvenea ca voi să mă vorbiţi de bine, pentru că eu întru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte dintre apostoli, cu toate că nu sunt nimic.

¹²Semnele apostolului[6] s’au arătat la voi întru toată răbdarea, în semne, în minuni şi’n puteri.

¹³Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, fără numai că eu nu v’am fost povară? Iertaţi-mi această nedreptate!…[7]

¹⁴Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi; şi nu vă voi fi povară, că nu pe ale voastre le caut, ci pe voi. Fiindcă nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.

¹⁵Iar eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre. Şi dacă eu vă iubesc mai mult, fi-voi oare iubit mai puţin?[8]

¹⁶Dar fie, nu eu v’am împovărat; dar, fiind viclean, v’am prins cu meşteşug…[9]

¹⁷Am tras eu foloase de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?

¹⁸L-am rugat pe Tit, şi împreună cu el l-am trimis pe fratele. A tras oare Tit vreun folos de la voi? N’am umblat noi în acelaşi duh? N’am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹Vi se pare că de mult ne apărăm faţă de voi? Dar noi în faţa lui Dumnezeu grăim, întru Hristos; şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

²⁰Căci mă tem ca nu cumva, atunci când voi veni, să vă găsesc pe voi aşa cum n’aş vrea eu, iar pe mine să mă găsiţi aşa cum n’aţi vrea voi; mă tem adică de certuri, de invidie, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de şoptiri, de îngâmfări, de tulburări;

²¹mă tem ca nu cumva, când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeul meu faţă de voi şi să-i plâng pe mulţi care-au păcătuit înainte şi nu s’au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.