Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Galateni 2 Bible Online

Galateni 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Galateni 2

¹Apoi, după paisprezece ani, m’am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit.

²M’am suit potrivit unei descoperiri[1]; şi le-am făcut arătare – dar în chip deosebit celor mai de seamă[2] – despre Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, pentru ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

³Dar nici Tit, care era cu mine şi era elin, n’a fost silit să se taie’mprejur; –

⁴dar[3] din pricina fraţilor mincinoşi care se strecuraseră să ne iscodească libertatea pe care o avem în Hristos Iisus, ca să facă din noi nişte sclavi[4];

⁵cărora însă noi nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit pentru voi.

⁶Dar cei ce par a fi ceva[5] – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,

⁷ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiaţi împrejur

⁸– căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii’mprejur a lucrat şi prin mine la neamuri –

⁹şi cunoscând harul ce mi-a fost dat, Iacob şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie[6], pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,

¹⁰numai să ne aducem aminte de săraci[7], ceea ce tocmai m’am şi străduit să fac.

¹¹Dar când Chefa a venit în Antiohia, eu pe faţă i-am stat împotrivă, căci vrednic era de înfruntare.

¹²Fiindcă înainte de a fi venit unii de la Iacob, el mânca împreună cu păgânii; dar când au venit aceia, el se ferea şi se ţinea deoparte, temându-se de cei din tăierea’mprejur.

¹³Şi’mpreună cu el s’au făţărnicit[8] şi ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.

¹⁴Dar când eu am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, i-am zis lui Chefa, în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca Iudeii, de ce-i sileşti pe păgâni să trăiască precum Iudeii?

¹⁵Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre păgâni;

¹⁶ştiind însă că omul nu se îndreptăţeşte[9] din faptele legii[10], ci numai prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru ca din credinţa în Hristos să ne îndreptăţim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăţi.

¹⁷Dar dacă’n căutarea noastră de a ne îndreptăţi în Hristos ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu!

¹⁸Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă.

¹⁹Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu:

²⁰m’am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m’a iubit şi pe Sine Însuşi S’a dat pentru mine.

²¹Nu lepăd[11] harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar[12].