Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Galateni 4 Bible Online

Galateni 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Galateni 4

¹Dar o spun: câtă vreme moştenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebeşte de rob, deşi e stăpân peste toate,

²ci este sub epitropi şi iconomi până la vremea rânduită de tatăl său.

³Tot aşa şi noi: când eram copii, robiţi eram sub stihiile lumii[1];

⁴dar când a venit plinirea vremii[2], Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege,

⁵ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

⁶Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Avva, Părinte[3]!

⁷În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

⁸Atunci însă, când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce prin firea lor nu sunt dumnezei;

⁹dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu – sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu –, cum de vă întoarceţi din nou la stihiile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le slujiţi ca mai’nainte?:

¹⁰ţineţi zile şi luni şi anotimpuri şi ani!…

¹¹Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit la voi în zadar.

¹²Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi. Nu mi-aţi greşit cu nimic.

¹³Dar voi ştiţi că din pricina unei slăbiciuni a trupului[4] v’am binevestit vouă întâia oară,

¹⁴şi voi nu mi-aţi dispreţuit încercarea care era în trupul meu, nici nu v’aţi scârbit, ci m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.

¹⁵Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putinţă, v’aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.

¹⁶Am ajuns deci vrăjmaşul vostru pentru aceea că v’am spus adevărul?

¹⁷Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă de mine ca să-i râvniţi pe ei.

¹⁸Bine este însă ca binele să-l râvniţi întotdeauna, şi nu numai atunci când sunt eu de faţă la voi.

¹⁹O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!

²⁰Aş vrea acum să fiu la voi şi să-mi schimb felul de a vorbi[5], că nu mai ştiu cum să vă iau!

²¹Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub lege: nu auziţi legea?

²²Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul dintr’o femeie roabă şi altul din femeia liberă[6];

²³dar cel din femeia roabă s’a născut după trup, iar cel din femeia liberă s’a născut prin făgăduinţă.

²⁴Acestea sunt spuse ca alegorie[7]; căci aceste femei sunt două testamente: unul e cel din muntele Sinai, care naşte spre robie şi care este Agar

²⁵– căci Agar este muntele Sinai în Arabia[8] – şi-i corespunde Ierusalimului de-acum, care este rob împreună cu copiii lui;

²⁶dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama noastră.

²⁷Căci scris este: Veseleşte-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte şi strigă, tu, care nu ai durerile naşterii: că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat.

²⁸Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac suntem fii ai făgăduinţei.

²⁹Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.

³⁰Dar ce zice Scriptura?: Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.

³¹Astfel că noi, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci ai celei libere.