Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iosua 23 Bible Online

Iosua 23 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iosua 23

¹Şi a fost că la vreme’ndelungată după ce Domnul Dumnezeu L-a odihnit pe Israel de toţi vrăjmaşii lui de primprejur, Iosua, îndelungat în zile, a îmbătrânit;

²şi i-a chemat Iosua pe toţi fiii lui Israel şi pe bătrânii lor şi dregătorii lor şi pe cărturarii lor şi pe judecătorii lor şi le-a zis: „Eu, îndelungat în zile, am îmbătrânit.

³Iar voi aţi văzut tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, le-a făcut tuturor acestor neamuri ce ne-au stat în faţă; căci Dumnezeul vostru, El este Cel ce S’a luptat pentru voi.

⁴Vedeţi cum eu v’am aruncat înainte aceste neamuri care v’au rămas prin sorţi pentru seminţiile voastre, toate neamurile pe care eu le-am nimicit, începând de la Iordan şi până la Marea cea Mare dinspre soare-apune.

⁵Iar Domnul, Dumnezeul nostru, le va nimici de dinaintea voastră până ce vor pieri de istov; şi va trimite asupră-le fiarele sălbatice până ce le va nimici de dinaintea voastră, pe ele şi pe regii lor, iar voi veţi moşteni pământul lor, aşa cum Domnul, Dumnezeul vostru, v’a grăit vouă.

⁶De aceea, străduiţi-vă să păziţi şi să faceţi toate cele scrise în cartea legii lui Moise, neabătându-vă nici la dreapta, nici la stânga;

⁷şi să nu umblaţi laolaltă cu neamurile care-au rămas cu voi; numele dumnezeilor lor să nu le pomeniţi între voi; să nu le slujiţi şi nici să vă închinaţi la ei;

⁸ci numai de Domnul, Dumnezeul vostru, să vă lipiţi, aşa cum aţi făcut până’n ziua de acum.

⁹Domnul a surpat de dinaintea voastră neamuri mari şi tari, şi nimeni, până’n ziua de azi, n’a fost în stare să vă stea împotrivă:

¹⁰unul din voi a gonit o mie, căci Domnul, Dumnezeul vostru, El este Cel ce S’a războit pentru voi, aşa cum El v’a grăit.

¹¹Luaţi aminte şi puneţi la inimă: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!

¹²Că dacă vă veţi abate şi vă veţi împreuna cu neamurile care-au rămas cu voi, dacă vă veţi încuscri cu ei şi vă veţi amesteca împreună cu ei, şi ei împreună cu voi,

¹³atunci să ştiţi că Domnul nu va mai nimici de dinaintea voastră aceste neamuri; şi ele vor fi pentru voi laţuri şi pietre de poticnire şi cuie’n călcâie şi ţepuşe’n în ochi, până ce voi veţi pieri de pe acest pământ bun pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru[1].

¹⁴Eu însă mă grăbesc alergându-mi calea[2], aşa cum fac toţi pământenii. Dar voi să ştiţi în inima voastră şi’n sufletul vostru că din toate cuvintele cele bune pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le-a grăit, nici un cuvânt n’a căzut[3]; din toate câte vă priveau, nici unul n’a lipsit.

¹⁵Şi va fi că aşa cum v’au venit toate cuvintele cele bune pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-a grăit despre voi, tot astfel Domnul, Dumnezeul vostru, va aduce peste voi toate cuvintele cele rele, până ce vă va nimici de pe acest pământ bun pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi l-a dat,

¹⁶atunci când veţi călca legământul Domnului, Dumnezeului nostru, pe care El ni l-a poruncit, şi vă veţi duce şi veţi sluji la dumnezei străini şi vă veţi închina la ei”[4].