Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iosua 24 Bible Online

Iosua 24 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iosua 24

¹Şi a adunat Iosua toate seminţiile lui Israel în Sichem[1] şi i-a chemat pe bătrânii lor şi pe cărturarii lor şi pe judecătorii lor şi au stat în faţa lui Dumnezeu[2].

²Şi a zis Iosua către tot poporul: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Părinţii voştri au locuit la început dincolo de Râu[3]: Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor; şi au slujit la dumnezei străini.

³Dar Eu l-am luat pe Avraam, părintele vostru, din cealaltă parte a Râului şi l-am călăuzit prin toată ţara Canaanului şi i-am înmulţit sămânţa şi i l-am dat pe Isaac;

⁴iar lui Isaac, pe Iacob şi pe Esau. Lui Esau i-am dat ca moştenire muntele Seir, iar Iacob şi fiii săi s’au coborât în Egipt şi au devenit neam mare şi numeros şi tare; iar Egiptenii le-au făcut necazuri.

⁵Şi am lovit Egiptul cu semnele pe care le-am făcut între ei[4]…”.

⁶Iar după aceasta [Dumnezeu][5] i-a scos pe părinţii voştri din Egipt; şi au intrat în Marea Roşie, în timp ce Egiptenii alergau de dinapoia părinţilor noştri, cu care de luptă şi cu cai, până la Marea Roşie.

⁷Iar noi am strigat către Domnul, iar El a dat nor şi negură între noi şi Egipteni; şi a adus marea peste ei şi i-a acoperit. Ochii voştri au văzut câte a făcut Domnul în Ţara Egiptului. Şi aţi fost vreme’ndelungată în pustie.

⁸Şi v’am adus în ţara Amoreilor, a celor ce locuiau dincolo de Iordan[6]; şi Domnul i-a dat în mâinile voastre şi le-aţi moştenit ţara şi i-aţi nimicit de dinaintea voastră.

⁹S’a ridicat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, şi s’a rânduit cu oaste împotriva lui Israel; şi a trimis şi l-a chemat pe Baalam să ne blesteme;

¹⁰dar Domnul, Dumnezeul vostru, n’a vrut să vă nimicească: acela ne-a binecuvântat cu mare binecuvântare şi ne-a izbăvit de mâinile lor, iar pe ei ni i-a dat nouă.

¹¹Şi aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon; iar locuitorii Ierihonului s’au luptat împotriva voastră: Amoreul şi Canaaneanul şi Ferezeul şi Heveul şi Iebuseul şi Heteul şi Ghergheseul; dar Domnul i-a dat în mâinile voastre.

¹²Şi El a trimis înaintea voastră viespi şi i-a gonit de dinaintea voastră – pe cei doi regi ai Amoreilor –, nu cu sabia ta şi nu cu arcul tău.

¹³Şi v’a dat pământul pe care nu voi v’aţi ostenit şi cetăţile pe care nu voi le-aţi zidit: v’aţi aşezat în ele şi aţi mâncat din viile şi din măslinii pe care nu voi i-aţi sădit.

¹⁴Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-L cu neabatere şi cu dreptate; şi lepădaţi-i pe dumnezeii străini cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt; şi slujiţi-I Domnului.

¹⁵Dar dacă nu vă place să-I slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui anume veţi sluji: dumnezeilor părinţilor voştri de dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoreilor în a căror ţară locuiţi; dar eu şi casa mea Îi vom sluji Domnului, că sfânt este!”

¹⁶Iar poporul, răspunzând, a zis: „Departe de noi gândul de a-L părăsi pe Domnul şi de a sluji la dumnezei străini!

¹⁷Domnul, Dumnezeul nostru, El este Dumnezeu; El ne-a scos, pe noi şi pe părinţii noştri, din ţara Egiptului[7], El ne-a păzit în toată calea pe care am umblat şi printre toate neamurile prin care am trecut.

¹⁸Domnul a izgonit din faţa noastră pe Amoreu şi toate neamurile care locuiau în ţara aceasta; iar noi Îi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!”

¹⁹Iar Iosua a zis către popor: „Nu-I veţi putea sluji Domnului, fiindcă Dumnezeu este sfânt; şi, gelos fiind[8], nu vă va trece cu vederea păcatele şi nelegiuirile.

²⁰De câte ori Îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji la dumnezei străini, de atâtea ori El va veni şi vă va necăji şi vă va nimici, de vreme ce El, dimpotrivă, v’a făcut bine.”

²¹Iar poporul a zis către Iosua: „Nu, ci Domnului Îi vom sluji!”

²²Iar Iosua a zis către popor: „Voi sunteţi martori împotriva voastră, de vreme ce voi L-aţi ales pe Domnul să-I slujiţi[9].

²³Şi acum, aruncaţi-i pe dumnezeii străini ce se află printre voi şi îndreptaţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel!”

²⁴Iar poporul a zis către Iosua: „Domnului, Dumnezeului nostru, Îi vom sluji, şi de glasul Lui vom asculta!”

²⁵În ziua aceea a făcut Iosua un legământ cu poporul şi i-a dat lege şi porunci în Sichem, în faţa cortului Dumnezeului lui Israel[10].

²⁶Şi a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu[11]; şi a luat o piatră mare şi a aşezat-o sub stejar, înaintea Domnului[12].

²⁷Şi a zis Iosua către poporul întreg: „Iată, piatra aceasta va fi martor între voi, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului, cele pe care El ni le-a grăit astăzi; şi ea va fi între voi mărturie în zilele de apoi, oridecâteori Îi veţi minţi Domnului, Dumnezeului meu[13]”.

²⁸Atunci Iosua a eliberat poporul; şi fiecare s’a dus la locul său.

²⁹Şi a fost că după aceea a murit Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, în vârstă de o sută şi zece ani.

³⁰Şi l-au îngropat între hotarele moştenirii sale, în Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Şi împreună cu el au pus – în mormântul în care l-au îngropat – cuţitele de piatră cu care îi tăiase împrejur pe fiii lui Israel în Ghilgal, după ce îi adusese din Egipt, aşa cum îi poruncise Domnul; şi ele sunt acolo până astăzi.

³¹Israel I-a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi’n toate zilele bătrânilor care au trăit încă multă vreme în urma lui Iosua şi care au văzut toate lucrurile pe care Domnul le-a făcut pentru Israel.

³²Iar fiii lui Israel au adus din Egipt osemintele lui Iosif şi le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care Iacob o cumpărase cu o sută de mioare de la Amoreii ce locuiau în Sichem şi pe care i-o dăduse lui Iosif ca parte.

³³Şi a fost că după aceea a murit şi Eleazar, fiul lui Aaron arhiereul, şi l-au îngropat în Ghibeea lui Finees, fiul său, pe care el i-o dăduse în muntele lui Efraim.

³⁴În ziua aceea au luat fiii lui Israel chivotul lui Dumnezeu şi l-au purtat printre ei, de jur-împrejur; iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl său, până când a murit şi a fost îngropat în Ghibeea, cetatea sa.

³⁵Iar fiii lui Israel s’au dus fiecare la locul său şi’n cetatea sa. Dar fiii lui Israel s’au închinat la Astarte şi la Aştarot şi la dumnezeii neamurilor dimprejurul lor; şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui Eglon, regele Moabului, care i-a stăpânit vreme de optsprezece ani[14].