Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Evrei 10 Bible Online

Evrei 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Evrei 10

¹Într’adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, şi nu chipul însuşi al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei ce se apropie.

²Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curăţiţi, cei ce slujesc n’ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor?

³Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor,

⁴şi aceasta, pentru că-i cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.

⁵Iată de ce, intrând El „Hristos” în lume, zice: Jertfă şi prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup;

⁶arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat nu Ţi-au plăcut.

⁷Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărţii –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule.

⁸Zicând mai sus că jertfă şi prinoase şi arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat n’ai voit, nici nu Ţi-au plăcut – cele ce se aduc după lege –;

⁹atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Aşadar, El desfiinţează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea.

¹⁰Întru această voinţă suntem noi sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos.

¹¹Orice preot stă în fiecare zi slujind şi de mai multe ori aducând aceleaşi jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele;

¹²Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S’a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu,

¹³aşteptând ca de aci’nainte vrăjmaşii Săi să fie puşi aşternut picioarelor Sale.

¹⁴Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârşit pe cei ce se sfinţesc.

¹⁵Este şi ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte; căci după ce a zis:

¹⁶Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, şi’n cugetele lor le voi scrie

¹⁷şi de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.

¹⁸Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele[1].

¹⁹Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar[2] prin sângele lui Hristos,

²⁰pe calea cea nouă şi vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă[3], adică prin trupul Său,

²¹şi având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,

²²să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinţei, stropindu-ne inimile spre curăţire de toată conştiinţa cea rea şi spălându-ne trupul cu apă curată;

²³să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit;

²⁴şi unii către alţii să luăm seama spre a ne îndemna la iubire şi la fapte bune;

²⁵să nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeţi că Ziua aceea se apropie.

²⁶Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate,

²⁷ci o’nfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici.

²⁸Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori;

²⁹cu cât mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-a nesocotit[4] sângele testamentului prin care s’a sfinţit, şi a batjocorit Duhul harului?

³⁰Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Şi încă: Domnul va judeca pe poporul Său.

³¹Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!

³²Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele,

³³uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest fel.

³⁴Că’mpreună aţi pătimit cu cei închişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună şi care rămâne.

³⁵Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea[5], aceasta având o mare răsplată.

³⁶Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă[6].

³⁷Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce va să vină va veni şi nu va’ntârzia;

³⁸cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el.

³⁹Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului.