Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Evrei 11 Bible Online

Evrei 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Evrei 11

¹Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite[1], dovada lucrurilor celor nevăzute[2].

²Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie[3].

³Prin credinţă înţelegem noi că printr’un cuvânt al lui Dumnezeu întemeiatu-s’au lumile[4], cele ce se văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu par[5].

⁴Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuşi Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, şi prin ea el încă vorbeşte, deşi a murit.

⁵Prin credinţă a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea şi n’a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai’nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu.

⁶Or, fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor Se face celor ce-L caută.

⁷Prin credinţă, luând Noe dumnezeiască înştiinţare despre cele ce încă nu se vedeau, cu evlavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; şi prin ea a osândit el lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii celei după credinţă.

⁸Prin credinţă s’a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moştenire; şi a plecat fără să ştie’ncotro merge.

⁹Prin credinţă a locuit el vremelnic în ţinutul făgăduinţei ca’ntr’un ţinut străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei împreună-moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;

¹⁰fiindcă el aştepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor şi ziditor[6] este Dumnezeu.

¹¹Prin credinţă însăşi Sarra primit-a putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că şi L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise;

¹²iată deci cum dintr’un singur om, şi acela ca şi mort, s’au născut atâţia urmaşi – mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării.

¹³Întru credinţă murit-au toţi aceştia, fără să fi primit roadele făgăduinţelor, dar de departe văzându-le şi îmbrăţişându-le[7], şi mărturisind că străini sunt ei şi călători pe pământ.

¹⁴Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-şi caută patrie;

¹⁵şi dacă s’ar fi gândit la aceea din care ieşiseră, ar fi avut vreme să se’ntoarcă;

¹⁶dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se ruşinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate.

¹⁷Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la’ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut,

¹⁸el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi!

¹⁹El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi’n prefigurare[8].

²⁰Prin credinţă şi’n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau.

²¹Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s’a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.

²²Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea[9] fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.

²³Prin credinţă, când s’a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s’au temut de porunca regelui.

²⁴Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

²⁵alegând ca mai bine să’ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare;

²⁶mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos[10], fiindcă se uita’nainte, drept la răsplată.

²⁷Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit.

²⁸Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor[11].

²⁹Prin credinţă au trecut ei[12] Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi.

³⁰Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate.

³¹Prin credinţă Rahab desfrânata n’a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele.

³²Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de profeţi,

³³care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

³⁴au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au întărit din propria lor slăbiciune, s’au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă,

³⁵femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea[13];

³⁶iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi’nchisoare,

³⁷au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi’n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi,

³⁸– ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi’n crăpăturile pământului.

³⁹Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n’au primit roadele făgăduinţei[14];

⁴⁰pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire[15].