Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Evrei 12 Bible Online

Evrei 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Evrei 12

¹Astfel că şi noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori[1], să lepădăm tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce cu uşurinţă ne’mpresoară, şi cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă’nainte,

²cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce’n locul bucuriei care-I stătea’nainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.

³Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre.

⁴Voi încă nu v’aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul

⁵şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;

⁶căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.

⁷Dacă e să’nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă?

⁸Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această certare de care toţi au avut parte, atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu fii.

⁹Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinţii noştri după trup care să ne certe şi pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, şi prin aceasta să trăim?

¹⁰Pentru că ei ne pedepseau pentru puţine zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

¹¹Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la’nceput că e spre bucurie, ci spre’ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercaţi[2] prin ea le pune’nainte roada cea paşnică a dreptăţii.

¹²Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi;

¹³faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât ceea ce e şchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece.

¹⁴Căutaţi pacea cu toţi, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,

¹⁵veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasupra[3], să vă facă tulburare şi prin ea să se’ntineze mulţi;

¹⁶să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut;

¹⁷voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să moştenească binecuvântarea, drumul i-a fost închis[4]; că n’a mai aflat loc pentru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta.

¹⁸Fiindcă voi nu v’aţi apropiat de un munte ce poate fi pipăit[5], şi de foc arzător şi de negură şi de’ntuneric şi de vijelie

¹⁹şi de glas de trâmbiţă şi de sunet al unor cuvinte în urma cărora cei ce le-au auzit rugatu-s’au ca nici un cuvânt să li se mai adauge,

²⁰deoarece nu puteau suferi porunca: Chiar fiară de se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.

²¹Şi atât de înfricoşătoare era priveliştea, încât Moise a zis: Înspăimântat sunt şi mă cutremur!

²²Dimpotrivă, voi v’aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare,

²³şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în ceruri[6], şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire,

²⁴şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, şi de un sânge de stropire care grăieşte mai bine decât acela al lui Abel.

²⁵Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n’au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri;

²⁶al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci şi cerul.

²⁷Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.

²⁸De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că’ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.

²⁹Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor.