Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Evrei 6 Bible Online

Evrei 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Evrei 6

¹De aceea, lăsând cuvântul de’nceput[1] asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte[2] şi despre credinţa în Dumnezeu,

²a învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi judecata veşnică.

³Vom face-o şi pe aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.

⁴Fiindcă aceia care s’au luminat o dată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s’au făcut Duhului Sfânt

⁵şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului ce va să vină

⁶şi au căzut[3], cu neputinţă este[4] ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăinţă, fiindcă ei pe seama lor înşişi Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.

⁷Când un pământ bea ploaia[5] ce-i vine adesea şi rodeşte ierburi[6] folositoare celor pentru care-au fost lucrate, el binecuvântare de la Dumnezeu primeşte;

⁸dar dacă face spini şi ciulini, atunci netrebnic se face şi-i aproape de blestem; iar sfârşitul îi este să ardă.

⁹Dar cu toate că noi vorbim aşa, totuşi despre voi, iubiţilor, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi prielnice mântuirii.

¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care-aţi arătat-o pentru numele Lui prin aceea că le-aţi slujit sfinţilor, şi încă le slujiţi.

¹¹Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă pentru adeverirea[7] pân’la sfârşit a nădejdii,

¹²aşa încât să nu fiţi lenevoşi, ci următori[8] ai celor ce prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele.

¹³Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduinţă lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S’a jurat pe Sine Însuşi,

¹⁴zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta şi pe deplin te voi înmulţi.

¹⁵Şi’n felul acesta având el „Avraam” îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa.

¹⁶Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, şi jurământul, ca chezăşie, pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei.

¹⁷În acelaşi fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul

¹⁸pentru ca, prin două lucruri de neschimbat[9], în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde’n mână[10] nădejdea ce ne stă înainte,

¹⁹pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură şi tare, cea care pătrunde’n adâncul catapetesmei[11],

²⁰acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.