Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iacob 1 Bible Online

Iacob 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iacob 1

¹Iacob, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii care sunt în Diaspora[1], salutare!

²Toată bucuria să v’o puneţi în seamă, fraţilor, când daţi de[2] felurite ispite[3],

³ştiind că încercarea credinţei voastre naşte răbdarea;

⁴dar răbdarea să-şi aibă lucrare desăvârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi, întru nimic ştirbiţi.

⁵Şi dacă cineva din voi e lipsit de înţelepciune, s’o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate şi fără’nfruntare, şi i se va da.

⁶Să ceară însă cu credinţă, întru nimic îndoindu-se, pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

⁷Omul acela să nu gândească el că va primi ceva de la Domnul:

⁸om cu sufletu’n doi peri[4], nestatornic în toate căile sale.

⁹Fratele cel smerit să se bucure întru înălţarea sa,

¹⁰şi cel bogat întru smerenia sa, fiindcă el ca floarea ierbii va trece;

¹¹că soarele a răsărit odată cu arşiţa şi a uscat iarba, şi floarea ei a căzut şi frumuseţea chipului ei a pierit; aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.

¹²Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării[5] va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc.

¹³Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru că Dumnezeu e la adăpost de ispita răului şi El în Sine nu ispiteşte pe nimeni;

¹⁴ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras şi momit de ea.

¹⁵Apoi pofta, zămislind, naşte păcat; iar păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte moarte.

¹⁶Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi:

¹⁷toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la care nu există primenire[6] sau umbră de schimbare[7].

¹⁸El întru libera Sa voinţă ne-a născut prin cuvântul adevărului[8], pentru ca noi să fim un fel de pârgă[9] a făpturilor Sale.

¹⁹Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: tot omul să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie,

²⁰căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi toată rămăşiţa răutăţii, primiţi cu dulceaţă Cuvântul sădit în voi, cel ce poate să vă mântuiască sufletele.

²²Fiţi dar împlinitori ai Cuvântului, şi nu numai ascultători ai lui – amăgindu-vă pe voi înşivă.

²³Că dacă cineva este ascultător al Cuvântului fără a-i fi şi împlinitor, el seamănă cu omul care-şi priveşte’n oglindă faţa sa firească:

²⁴s’a privit şi s’a dus şi’ndată a uitat cum era;

²⁵dar cel ce se uită cu luare-aminte într’o lege desăvârşită, aceea a libertăţii, şi a rămas în ea, fiind el nu un ascultător care uită, ci un împlinitor care face, acela fericit va fi în faptele sale.

²⁶Dacă cineva se crede că e cucernic[10], dar nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, cucernicia lui e zadarnică.

²⁷Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu-şi-Tatăl este aceasta: să-i cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazul lor şi să te păzeşti pe tine nepătat din partea lumii[11].