Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iacob 2 Bible Online

Iacob 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iacob 2

¹Fraţii mei, nu întru părtinire[1] să vă aveţi voi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.

²Că dacă’n adunarea voastră va intra un om cu inel de aur şi’n haină strălucită, şi va intra şi un om sărac în haină murdară,

³dar voi vă uitaţi la cel ce poartă haina strălucită şi-i ziceţi: Aşază-te aici, în locul cel bun!, iar săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare!, sau: Tu aşază-te jos, la picioarele mele!,

⁴oare’n gândul vostru n’aţi făcut voi deosebire între unul şi altul, şi nu v’aţi făcut voi judecători cu gânduri viclene?

⁵Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii pentru ca să fie ei bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care El a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

⁶Iar voi, voi l-aţi necinstit pe cel sărac!… Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi, şi nu ei vă târăsc în judecăţi?

⁷Nu ei sunt cei ce blasfemiază numele cel bun care-a fost chemat asupră-vă[2]?

⁸Dacă într’adevăr împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

⁹dar dacă cu părtinire cătaţi la faţa omului, faceţi păcat, şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.

¹⁰Fiindcă cel ce va păzi toată legea, dar o va călca într’un singur loc, faţă de toate s’a făcut vinovat[3].

¹¹Pentru că Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter!, a zis şi: Să nu ucizi! Şi dacă nu săvârşeşti adulter dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.

¹²Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi, ca unii care va să fiţi judecaţi prin legea libertăţii.

¹³Căci judecata e fără milă pentru cel ce n’a făcut milă; dar mila e biruitoare asupra judecăţii[4]!

¹⁴Ce folos, fraţii mei, dacă cineva zice că are credinţă, dar fapte nu are? Oare poate credinţa să-l mântuiască?

¹⁵Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică

¹⁶şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!, dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, care-ar fi folosul?

¹⁷Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte, doar în ea însăşi[5] e moartă.

¹⁸Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea.

¹⁹Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură…

²⁰Dar vrei tu să’nţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără fapte este moartă[6]?

²¹Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost el îndreptăţit[7] când l-a pus pe jertfelnic pe fiul său Isaac?

²²Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi că prin ele s’a desăvârşit credinţa

²³şi s’a plinit Scriptura care zice: Şi I-a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi aceasta i s’a socotit ca dreptate; şi el a fost numit prieten al lui Dumnezeu.

²⁴Vedeţi că din fapte este îndreptăţit omul, şi nu numai din credinţă.

²⁵În acelaşi fel şi Rahab desfrânata: oare nu din fapte s’a îndreptăţit ea când i-a primit pe cercetaşi şi i-a scos afară pe altă cale?

²⁶Şi după cum trupul fără suflet este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.