Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Petru 3 Bible Online

1 Petru 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Petru 3

¹Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului[1], ei în afara cuvântului[2] să fie câştigaţi prin felul de a fi al femeilor lor,

²prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică[3].

³Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe,

⁴ci să fie fiinţa cea tainică a inimii[4], întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

⁵Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor,

⁶aşa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniţi voi, dacă faceţi binele şi nu vă temeţi de nici o patimă[5].

⁷Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-i daţi partea ei de cinstire, ca unei împreună-moştenitoare a harului Vieţii; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaşte piedică.

⁸În sfârşit, fiţi toţi într’un gând, compătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, smeriţi,

⁹nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

¹⁰Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug;

¹¹să se îndepărteze de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s’o urmeze;

¹²căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor; dar faţa Domnului este’mpotriva celor ce fac rele.

¹³Şi cine vă va face vouă rău dacă voi sunteţi râvnitori ai binelui?

¹⁴Dar chiar dacă veţi suferi de dragul dreptăţii, fericiţi veţi fi. De frica lor nu vă temeţi şi nici vă tulburaţi,

¹⁵ci sfinţiţi-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,

¹⁶dar cu blândeţe şi teamă, având o conştiinţă curată, pentru ca în chiar ceea ce sunteţi voi defăimaţi[6] să se facă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.

¹⁷Că-i mai bine să suferiţi pentru facere de bine, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău.

¹⁸Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh,

¹⁹întru care „duh” pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute’n închisoare[7],

²⁰celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puţine suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă.

²¹Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuieşte şi pe voi astăzi: el nu e o ştergere a necurăţiei trupului, ci făgăduirea[8] către Dumnezeu a conştiinţei celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos,

²²Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se supun îngerii şi Stăpâniile şi Puterile.