Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Petru 2 Bible Online

2 Petru 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Petru 2

¹Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire.

²Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor.

³Şi’n lăcomie vă vor înşela[1] cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.

⁴Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci’n iad[2] i-a zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric[3] i-a dat să fie ţinuţi spre judecată;

⁵şi dacă n’a cruţat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins[4], propovăduitor al dreptăţii, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioşi;

⁶şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le la pieire şi dându-le pe ele drept pildă necredincioşilor din viitor;

⁷şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiţi

⁸– pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea –,

⁹”toate acestea, pentru că” Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,

¹⁰dar mai ales pe cei ce’ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii[5] şi dispreţuiesc Domnia Cerească[6]. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile[7],

¹¹în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi’n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului.

¹²Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri,

¹³luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele[8] voastre;

¹⁴avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!

¹⁵Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor[9], care a iubit plata nedreptăţii,

¹⁶dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului.

¹⁷Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.

¹⁸Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

¹⁹Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.

²⁰Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.

²¹Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase.

²²Cu ei s’a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mocirlă.