Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Ioan 3 Bible Online

1 Ioan 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Ioan 3

¹Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu; şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte pe noi lumea: pentru că nu L-a cunoscut pe El.

²Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu; şi ce vom fi, încă nu s’a arătat. Ştim că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea pe El aşa cum este[1].

³Şi tot cel ce are această nădejde în El, se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.

⁴Tot cel ce săvârşeşte păcatul săvârşeşte şi fărădelegea; păcatul e fărădelegea.

⁵Voi ştiţi că El S’a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este.

⁶Tot cel ce rămâne întru El, nu păcătuieşte; tot cel ce păcătuieşte, nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut.

⁷Copilaşilor, nimeni să nu vă amăgească; cel ce’nfăptuieşte dreptatea[2] este drept, aşa cum Acela drept este.

⁸Cel ce săvârşeşte păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la’nceput păcătuieşte. Pentru aceasta S’a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să strice lucrurile[3] diavolului.

⁹Tot cel ce este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa Sa rămâne în el; şi el nu poate păcătui, pentru că e născut din Dumnezeu.

¹⁰Întru aceasta se învederează[4] fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului: cel ce nu săvârşeşte dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.

¹¹Că aceasta este vestea pe care-aţi auzit-o de la’nceput: să ne iubim unii pe alţii.

¹²– Nu precum Cain, care era de la Cel-Rău şi şi-a înjunghiat fratele. Şi de ce l-a înjunghiat?: pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. –

¹³Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.

¹⁴Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că-i iubim pe fraţi; cel ce nu-l iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.

¹⁵Tot cel ce-şi urăşte fratele e ucigaş de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică rămânând întru el.

¹⁶Întru aceasta am cunoscut noi iubirea: că El Şi-a pus sufletul[5] pentru noi; datori suntem şi noi ca sufletele să ni le punem pentru fraţi.

¹⁷Dar cel ce are bogăţia lumii şi-l vede pe fratele său în lipsuri şi inima şi-o’nchide faţă de el, cum rămâne’ntru el iubirea lui Dumnezeu?

¹⁸Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu vorbirea, ci’n faptă şi’n adevăr.

¹⁹Întru aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi’n faţa Sa ne vom linişti inimile[6];

²⁰că dacă inima noastră ne osândeşte, Dumnezeu e mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul.

²¹Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu

²²şi orice cerem de la El primim, pentru că-I păzim poruncile şi facem ceea ce e plăcut înainte-I.

²³Şi aceasta este porunca Lui: ca noi să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a dat El poruncă.

²⁴Şi cel ce-I păzeşte poruncile rămâne în El şi El într’însul; şi’ntru aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: din Duhul pe Care ni L-a dat.