Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 11 Bible Online

Judecători 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 11

¹Iar Ieftae Galaaditul era puternic în vârtute[1]; era fiul unei desfrânate care i l-a născut lui Galaad pe Ieftae[2].

²Dar femeia lui Galaad i-a născut fii. Şi după ce fiii femeii au crescut, aceştia l-au alungat pe Ieftae, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, de vreme ce eşti fiu de ţiitoare”.

³Iar Ieftae a fugit de dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţinutul Tob. Şi’n jurul lui Ieftae s’au adunat oameni de nimic şi au mers cu el.

⁴Şi a fost că la vremea când fiii lui Amon se pregăteau să se bată cu Israel,

⁵bătrânii Galaadului au mers să-l aducă pe Ieftae din ţinutul Tob.

⁶Şi i-au zis lui Ieftae: „Vino şi fii căpetenia noastră, şi ne vom bate cu fiii lui Amon!”

⁷Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadului: „Oare nu voi m’aţi urât şi m’aţi gonit din casa tatălui meu şi m’aţi alungat de la voi? De ce veniţi la mine acum, când sunteţi la necaz?”

⁸Iar bătrânii Galaadului i-au zis lui Ieftae: „Tocmai de aceea ne-am întors acum la tine, ca să mergi cu noi şi să te lupţi cu fiii lui Amon şi ne vei fi căpetenie peste toţi cei ce locuiesc în Galaad”.

⁹Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadului: „Dacă voi mă întoarceţi spre a mă lupta cu fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci eu voi fi căpetenia voastră”.

¹⁰Şi au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: „Domnul să fie martor între noi că vom face după cuvântul tău!”

¹¹Şi a mers Ieftae cu bătrânii Galaadului; şi poporul l-a pus căpetenie şi cârmuitor peste ei; iar Ieftae a grăit toate cuvintele sale în faţa Domnului, în Miţpa.

¹²Apoi Ieftae a trimis soli la regele fiilor lui Amon, zicând: „Ce ai tu cu mine, că ai venit împotrivă-mi să te baţi în ţara mea?”

¹³Iar regele fiilor lui Amon le-a răspuns solilor lui Ieftae: „Fiindcă Israel, atunci când s’a suit din Egipt, a luat pământul meu, de la Amon până la Iaboc şi Iordan; iar acum, întoarce-mi-l cu pace, şi voi pleca”.

¹⁴Şi dacă solii s’au întors la Ieftae, acesta a trimis din nou soli la regele fiilor lui Amon,

¹⁵care i-au zis: „Aşa grăieşte Ieftae[3]: Israel nu a luat pământul lui Moab, şi nici pământul fiilor lui Amon,

¹⁶deoarece, atunci când a ieşit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roşie, după care a venit la Cadeş.

¹⁷Atunci a trimis Israel soli la regele Edomului, zicând: Lasă-mă să trec prin ţara ta!, dar regele Edomului nu l-a ascultat. A trimis apoi şi la regele Moabului, dar nici acesta n’a vrut. Atunci Israel s’a aşezat la Cadeş.

¹⁸Apoi ei au călătorit prin pustie şi au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului; şi au venit spre răsărit de ţara Moabului şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon şi n’au trecut de hotarul lui Moab, căci Arnon este hotarul Moabului.

¹⁹Atunci a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heşbonului, şi i-a zis Israel: Lasă-mă să trec prin ţara ta către locul meu!

²⁰Dar Sihon n’a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin hotarele lui; dimpotrivă, Sihon şi-a adunat tot poporul şi şi-au aşezat tabăra la Iahaţ şi s’au bătut cu Israel.

²¹Dar Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon, împreună cu tot poporul său, în mâna lui Israel şi l-au bătut; iar Israel a moştenit tot pământul Amoreilor care locuiau în ţara aceea,

²²de la Arnon până la Iaboc şi din pustie până la Iordan.

²³Şi acum, Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a înlăturat pe Amoreu de dinaintea poporului Său Israel; dar tu eşti oare acela care îl va moşteni?

²⁴Nu vei moşteni tu oare ceea ce ţi-a dat Chemoş, dumnezeul tău? Aşa şi noi: suntem moştenitorii tuturor acelora pe care Domnul, Dumnezeul nostru, i-a înlăturat din faţa noastră şi ni i-a dat moştenire.

²⁵Şi acum, eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului? A făcut el oare război cu Israel? l-a biruit?,

²⁶atunci când Israel locuia în Heşbon şi’n hotarele lui şi’n ţinutul Aroer şi’n hotarele lui şi’n toate cetăţile de pe lângă Iordan, vreme de trei sute de ani? de ce nu le-aţi luat în atâta amar de vreme?

²⁷Şi acum, eu n’am păcătuit împotriva ta, dar tu eşti nedrept faţă de mine pregătind un război împotrivă-mi. Domnul, Judecătorul, El să judece astăzi între fiii lui Israel şi fiii lui Amon!”

²⁸Dar regele fiilor lui Amon n’a ascultat de cuvintele lui Ieftae, pe care acesta i le trimisese.

²⁹Şi Duhul Domnului a venit peste Ieftae. Acesta a străbătut Galaadul şi ţinutul lui Manase, a ajuns la Miţpa Galaadului, iar de la Miţpa Galaadului spre cealaltă latură a fiilor lui Amon.

³⁰Atunci I-a făcut Ieftae o făgăduinţă Domnului şi a zis: „Dacă-mi vei da în mână pe fiii lui Amon,

³¹atunci va fi că oricine va ieşi primul pe uşa casei mele să mă întâmpine când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amon, acela va fi al Domnului: îl voi aduce ardere-de-tot”.[4]

³²Şi a mers Ieftae înainte ca să-i întâmpine pe fiii lui Amon şi s’a războit cu ei, iar Domnul i-a dat în mâna lui.

³³Şi i-a bătut de la Aroer până spre Minit, în douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim, cu mari pagube; iar fiii lui Amon au fost umiliţi în faţa fiilor lui Israel.

³⁴Şi dacă s’a întors Ieftae în Miţpa, la casa lui, iată că fiica lui a ieşit să-l întâmpine cu timpane şi jocuri; ea era singurul său copil, el nemaiavând un altul, nici băiat, nici fată.

³⁵Şi a fost că’n clipa când a văzut-o, el şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vai, vai, fiica mea, tu mi-ai răsturnat totul, tu îmi dai totul peste cap: că împotriva ta mi-am deschis eu gura către Domnul, şi nu voi putea să-mi iau cuvântul înapoi!…”.[5]

³⁶Iar ea i-a zis: „Tată, ţi-ai deschis tu gura către Domnul?: Fă cu mine după cuvântul care ţi-a ieşit din gură, de dragul căruia te-a răzbunat Domnul împotriva vrăjmaşilor tăi dintre fiii lui Amon!”[6]

³⁷Şi a mai zis ea către tatăl său: „Tată, fă pentru mine lucrul acesta: Lasă-mă două luni, să mă duc pe munţi în sus şi’n jos şi să-mi plâng fecioria, eu şi însoţitoarele mele!”

³⁸Iar el i-a zis: „Du-te!” Şi a lăsat-o liberă timp de două luni, iar ea s’a dus, împreună cu însoţitoarele ei, şi şi-a plâns fecioria în munţi.

³⁹Şi dacă acele două luni s’au sfârşit, ea s’a întors la tatăl ei, iar el a plinit asupra ei făgăduinţa pe care o făcuse[7]. Şi ea n’a cunoscut bărbat.

⁴⁰Şi s’a făcut un obicei în Israel: fiicele lui Israel se adunau în fiecare an s’o plângă pe fiica lui Ieftae: patru zile pe an.[8]