Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 16 Bible Online

Judecători 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 16

¹Ducându-se Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.

²Iar celor din Gaza li s’a dat de veste: „Samson a venit aici!” Iar ei l-au împresurat; şi toată noaptea l-au pândit la poarta cetăţii; şi toată noaptea nu s’au mişcat, zicându-şi: „Să aşteptăm până se luminează de ziuă, şi atunci îl vom omorî”.

³Iar Samson a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii s’a sculat şi a apucat amândouă uşile din poarta cetăţii împreună cu amândoi stâlpii şi, ridicându-le cu zăvor cu tot, şi le-a pus pe umăr şi le-a dus în vârful muntelui din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo.

⁴Şi a fost că după aceea el a iubit o femeie din Valea Sorecului de şes, al cărei nume era Dalila.

⁵Iar mai-marii Filistenilor s’au suit la ea şi i-au zis: „Ispiteşte-l şi vezi în ce anume stă tăria lui cea mare, cum anume îl vom birui şi-l vom lega ca să-l umilim; iar noi îţi vom da, fiecare bărbat, câte o mie şi o sută de arginţi”.

⁶Şi a zis Dalila către Samson: „Spune-mi, te rog, în ce anume stă tăria ta cea mare şi cu ce poţi fi legat ca să fii umilit?”

⁷Iar Samson i-a răspuns: „Dacă mă vor lega cu şapte vine crude, neuscate, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi”.

⁸Atunci mai-marii Filistenilor i-au adus ei şapte vine crude, neuscate, iar ea l-a legat cu ele.

⁹Cei puşi de ea să pândească şedeau în cămară. Iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!” Iar el a rupt vinele ca şi cum ar fi rupt cineva o aţă de câlţi atinsă de foc; astfel că tăria lui a rămas o taină.

¹⁰Atunci Dalila a zis către Samson: „Iată că m’ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă să-mi spui: cu ce poţi fi legat?”

¹¹Iar el i-a zis: „Dacă mă vor lega strâns în funii noi, cu care nimeni şi nimic n’a mai fost legat, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi”.

¹²Atunci Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele; cei puşi de ea să stea la pândă au ieşit din cămară, iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!” Dar el ca pe o aţă şi-a rupt funiile de pe braţe.

¹³Şi a zis Dalila către Samson: „Iată că m’ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă te rog să-mi spui drept: cu ce anume poţi fi tu legat?” Iar el i-a zis: „Dacă vei împleti cu fir de urzeală[1] cele şapte şuviţe ale capului meu şi dacă le vei prinde cu un cui în perete, atunci eu voi fi slab ca orice om obişnuit”.

¹⁴Şi a fost că atunci când el dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe ale capului său şi le-a împletit cu fir de urzeală şi le-a prins cu un cui în perete şi i-a zis: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!” Iar el, trezindu-se din somn, a smuls din perete cuiul cu împletitura.

¹⁵Şi a zis Dalila către Samson: „Cum de spui tu: «Te iubesc», de vreme ce inima ta nu este cu mine? Iată, a treia oară m’ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce anume stă tăria ta cea mare”.

¹⁶Şi a fost că tot necăjindu-l ea fără’ncetare şi neslăbindu-l, sufletul lui a slăbit pân’ la moarte.

¹⁷Atunci i-a vorbit el din toată inima şi i-a zis: „Brici nu s’a atins de capul meu, căci sfânt al lui Dumnezeu sunt eu încă din pântecele maicii mele; aşadar, dacă aş fi ras, atunci tăria mea se va îndepărta de la mine şi voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi”.

¹⁸Şi văzând Dalila că el îi vorbise din toată inima, a trimis şi i-a chemat pe mai-marii Filistenilor, zicând: „Mai veniţi o dată, acum!, că mi-a vorbit din toată inima!” Şi au venit la ea toţi mai-marii Filistenilor, aducând în mâinile lor banii.

¹⁹Şi l-a făcut Dalila pe Samson să adoarmă pe genunchii ei; şi a chemat un om, iar acela i-a ras cele şapte şuviţe de pe cap şi a’nceput să-l umilească[2], iar tăria s’a îndepărtat de el.

²⁰Şi a zis Dalila: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!” Iar el s’a trezit din somn şi a zis: „Voi ieşi din asta ca şi altădată şi mă voi scutura…”. El însă nu ştia că Domnul Se îndepărtase de el.

²¹Iar Filistenii l-au prins şi i-au scos ochii şi l-au adus în Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă. Şi trăgea la râşniţă în casa temniţei[3].

²²După ce însă a fost ras, părul capului a început să-i crească.

²³Iar mai-marii Filistenilor s’au adunat să-i aducă mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească. Şi au zis: „Dumnezeu ni l-a dat în mână pe Samson, vrăjmaşul nostru”.

²⁴Şi văzându-l poporenii, aduceau laude dumnezeului lor, zicând: „Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână pe vrăjmaşul nostru, pe cel ce ne pustia pământul şi ne sporea răniţii!”

²⁵Şi’n vreme ce inima lor se veselea, ei au zis: „Chemaţi-l pe Samson din casa temniţei şi să joace în faţa noastră!” Şi l-au chemat pe Samson din casa temniţei, iar el a jucat în faţa lor; şi îşi băteau joc de el şi l-au pus între doi stâlpi[4].

²⁶Iar Samson a zis către tânărul care-l ducea de mână: „Lasă-mă să pipăi stâlpii pe care se susţine casa şi să mă reazim pe ei!”

²⁷Iar casa era plină de bărbaţi şi de femei; se aflau acolo toţi mai-marii Filistenilor, iar pe acoperiş erau ca la trei mii de bărbaţi şi femei uitându-se la batjocorirea lui Samson.

²⁸Iar Samson a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Doamne,[5] adu-Ţi aminte de mine şi întăreşte-mă, Dumnezeule, şi de astă dată, ca să le plătesc Filistenilor cu vârf şi îndesat pentru ochii mei amândoi!”

²⁹Şi rezemându-se Samson în cei doi stâlpi ai casei, cei ce ţineau zidirea pe ei, s’a proptit în ei, în unul cu dreapta şi în celălalt cu stânga.

³⁰Şi a zis Samson: „Sfârşească-mi-se viaţa odată cu a Filistenilor!” Şi s’a opintit cu toată puterea, iar casa a căzut peste mai-mari şi peste tot poporul ce se afla în ea; iar morţii pe care Samson i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care-i ucisese în viaţa lui.

³¹Atunci s’au coborât fraţii săi şi toată casa tatălui său şi l-au luat; şi, suindu-se, l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tatăl său. Şi a fost el judecător în Israel timp de douăzeci de ani.