Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 18 Bible Online

Judecători 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 18

¹În zilele acelea nu era rege în Israel; şi’n zilele acelea seminţia lui Dan îşi căuta moşie unde să locuiască – fiindcă până la acea vreme încă nu-i căzuse parte deplină între neamurile fiilor lui Israel.[1]

²Iar fiii lui Dan au trimis din neamurile lor cinci bărbaţi, unul şi unul, din Ţora şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s’o cerceteze. Şi le-au zis: „Mergeţi şi cercetaţi ţara!” Iar ei au mers până la muntele lui Efraim, până la casa lui Mica; şi s’au odihnit ei acolo, în casa lui Mica.

³Acolo au recunoscut glasul tânărului levit şi s’au abătut pe la el şi l-au întebat: „Cine te-a adus aici? şi ce faci tu aici? şi ce ai tu aici?”

⁴Iar el le-a răspuns: „Aşa şi aşa a făcut Mica pentru mine şi m’a tocmit cu simbrie, iar eu i-am devenit preot”.

⁵Ei i-au zis: „Întreabă-L tu acum pe Dumnezeu, iar noi vom şti dacă vom avea izbândă pe calea pe care mergem”.

⁶Iar preotul le-a zis: „Mergeţi în pace!: calea pe care mergeţi e în faţa Domnului”.

⁷Cei cinci bărbaţi s’au dus şi au ajuns la Laiş[2]. Şi au văzut că poporul de acolo locuia liniştit şi fără grijă, în felul Sidonienilor, şezând fără frică; nimeni nu avea ceva cu cineva în ţară, nici că era cineva care să stoarcă averi; erau departe de Sidonieni şi nu aveau nimic de-a face cu Sirienii.

⁸Cei cinci oameni au venit la fraţii lor în Ţora şi Eştaol şi le-au zis: „Ce mai staţi?”

⁹Şi le-au zis: „Sculaţi-vă şi să mergem împotriva lor, căci noi am văzut pământul, şi iată că este foarte bun, dar vouă nu vă pasă; nu mai amânaţi plecarea: intraţi ca să luaţi în stăpânire ţara!

¹⁰Şi oriunde vă veţi duce veţi da peste un popor la locul lui; ţara e întinsă, căci Dumnezeu a dat-o în mâna voastră: un loc unde nu lipseşte nimic din cele ce sunt pe pământ”.

¹¹Şi au pornit din neamurile lui Dan, anume din Ţora şi Eştaol, şase sute de bărbaţi încinşi cu arme de război.

¹²Şi s’au suit şi au tăbărât la Chiriat-Iearim, în ţinutul lui Iuda; de aceea s’a numit locul acela Tabăra-lui-Dan, până’n ziua de azi; iată, el este în spatele lui Chiriat-Iearim.

¹³Iar de acolo au străbătut până la muntele lui Efraim şi au venit la casa lui Mica.

¹⁴Iar cei cinci bărbaţi care veniseră să iscodească ţara Laiş au răspuns şi au zis către fraţii lor: „Ştiţi voi oare că în locul acesta se află un efod şi un terafim[3] şi un chip cioplit şi un chip turnat[4]?… Prin urmare, ştiţi acum ce să faceţi!”

¹⁵Şi au făcut o mişcare şi au intrat în casa tânărului, levitul, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate.[5]

¹⁶Iar cei şase sute de bărbaţi dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la uşile porţii.

¹⁷Iar cei cinci bărbaţi care merseseră să iscodească ţara s’au ridicat

¹⁸şi au intrat în casa lui Mica; iar preotul şedea acolo. Şi au luat chipul cioplit şi efodul şi terafimul şi chipul cel turnat. Iar preotul le-a zis: „Ce faceţi?”

¹⁹Ei i-au răspuns: „Taci! Pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne vei fi părinte şi preot. Mai bine este oare să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot al unui neam şi al unei case în Israel?”

²⁰Iar inima preotului s’a veselit; el a luat efodul şi terafimul şi chipul cel cioplit şi chipul cel turnat şi s’a dus în mijlocul poporului.

²¹Aşa s’au întors ei şi au plecat, punându-şi copiii şi avutul şi lucrurile înainte.

²²Şi dacă s’au îndepărtat ei de casa lui Mica, iată că Mica şi oamenii care locuiau în vecinătatea lui au strigat şi i-au ajuns pe fiii lui Dan.

²³Şi au strigat către fiii lui Dan. Iar fiii lui Dan, întorcându-şi feţele, au zis către Mica: „Ce te-a apucat, de strigi aşa?”

²⁴Iar Mica a zis: „Voi mi-aţi luat chipul cel cioplit – pe care eu mi l-am făcut – şi preotul mi l-aţi luat şi v’aţi dus; şi acum îmi spuneţi: de ce strigi?…”.

²⁵Iar fiii lui Dan i-au zis: „Tacă-ţi gura!, ca nu cumva să-ţi sară’nainte oameni cu sufletul amărât şi să-ţi pierzi viaţa, pe a ta şi viaţa casei tale!”

²⁶Fiii lui Dan s’au dus în drumul lor, iar Mica, văzând că ei sunt mai tari decât el, s’a întors la casa lui.

²⁷Aşa că fiii lui Dan au luat cele făcute de Mica şi pe preotul lui şi au venit la Laiş, împotriva unui popor care trăia liniştit şi fără grijă, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, iar cetatea au ars-o cu foc.

²⁸Şi n’a fost nimeni care să-i scape, căci de Sidon erau departe, şi nici nu aveau ceva de-a face cu alţii. Aceasta s’a petrecut în valea Bet-Rehob; şi au rezidit cetatea şi au locuit în ea.

²⁹Cetatea au numit-o Dan, după numele lui Dan, părintele lor, care i se născuse lui Israel; numele cel vechi al cetăţii fusese Laiş.

³⁰Fiii lui Dan şi-au ridicat chipul cel cioplit, să fie al lor. Iar Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise[6], el şi fiii săi i-au fost preoţi seminţiei lui Dan până’n ziua strămutării din ţara aceea.[7]

³¹Iar chipul cel cioplit făcut de Mica a rămas la ei de-a lungul tuturor zilelor când casa lui Dumnezeu se afla în Şilo.