Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 19 Bible Online

Judecători 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 19

¹Şi a fost că’n zilele acelea, când nu era rege în Israel,[1] un bărbat levit care locuia pe coasta muntelui lui Efraim şi-a luat o ţiitoare[2] din Betleemul lui Iuda[3].

²Dar ţiitoarea s’a mâniat pe el şi l-a părăsit, ducându-se la casa tatălui ei din Betleemul lui Iuda; şi a rămas acolo patru luni.

³Iar bărbatul ei s’a sculat şi s’a dus la ea să-i vorbească după inima ei, să se împace cu ea şi s’o aducă acasă. Şi, luând cu sine pe sluga lui şi doi asini, s’a dus la casa tatălui ei.

⁴Şi dacă l-a zărit tatăl tinerei, i-a ieşit cu bucurie înainte. Şi socrul său, tatăl tinerei, l-a dus înlăuntru; iar el a şezut cu dânsul trei zile şi a mâncat şi a băut şi a dormit acolo.

⁵Şi a fost că în ziua a patra, trezindu-se dis-de-dimineaţă, s’a sculat să plece. Iar tatăl tinerei a zis către ginerele său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine, şi apoi plecaţi”.

⁶Şi au şezut amândoi şi au mâncat împreună şi au băut. Şi a zis tatăl tinerei către bărbat: „Mai rămâi, rogu-te, şi inima ta să se veselească!”

⁷Şi dacă omul s’a ridicat să plece, socrul său nu l-a lăsat. Şi din nou aşezându-se, a rămas acolo.

⁸În cea de a cincea zi, sculându-se el dis-de-dimineaţă ca să plece, tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi inima cu pâine şi pregăteşte-te de drum ca un ostaş[4] până ce ziua se va pleca!” Şi au mâncat amândoi şi au băut.

⁹Şi omul s’a sculat să plece, el şi ţiitoarea lui şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua s’a plecat spre seară; mai rămâi aici, şi inima ta să se veselească; iar mâine de dimineaţă veţi porni pe calea voastră şi vei merge la locuinţa ta”.

¹⁰Dar omul n’a vrut să mai rămână, ci, ridicându-se, au pornit la drum. Şi au venit până aproape de Iebus – adică Ierusalim[5] –, având cu el o pereche de asini înşeuaţi şi alături pe ţiitoarea lui.

¹¹Şi au ajuns la Iebus, când ziua era aplecată mult spre asfinţit.[6] Iar tânărul a zis către stăpânul său: „Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a Iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte!”

¹²Dar stăpânul său i-a zis: „Nu ne vom abate noi în cetate străină, în care nu se află nimeni din fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghibeea[7]”.

¹³Şi i-a zis tânărului: „Vino, şi să ne apropiem de unul din aceste locuri şi să poposim în Ghibeea sau în Rama”.

¹⁴Şi au trecut şi au mers; şi soarele le-a apus aproape de Ghibeea, care se află în ţinutul lui Veniamin.

¹⁵Şi acolo s’au abătut din drum, ca să intre şi să poposească în Ghibeea. Şi au intrat şi au şezut în uliţa cetăţii, dar nu era nimeni care să-i îndrume spre o casă în care să rămână.

¹⁶Iată însă că un om bătrân venea spre seară de la munca lui de pe câmp. Omul acesta era şi el din muntele lui Efraim şi locuia în Ghibeea; iar oamenii locului erau fii ai lui Veniamin.

¹⁷Şi dacă el şi-a ridicat ochii, a văzut un călător în uliţa cetăţii. Şi i-a zis bătrânul: „Unde mergi şi de unde vii?”

¹⁸Acela i-a răspuns: „Suntem în trecere de la Betleemul lui Iuda până în laturile muntelui lui Efraim – că eu de acolo sunt; m’am dus până la Betleemul lui Iuda şi mă întorc la casa mea, dar aici nu e nimeni care să mă ducă spre o casă.

¹⁹Pentru asinii noştri am paie şi hrană, am pâine şi vin pentru mine şi pentru slujnica mea şi pentru tânărul ce se află cu robii tăi; nu avem lipsă de nimic”.

²⁰Şi a zis bătrânul: „Pace ţie!; lipsurile tale le iau eu asupră-mi, dar nu cumva să rămâi în uliţă”.[8]

²¹Şi i-a adus în casa lui şi a făcut loc pentru asini; şi le-a spălat picioarele[9] şi au mâncat şi au băut.

²²Şi dacă şi-au desfătat inima, iată că bărbaţii cetăţii, fii ai nelegiuiţilor, au înconjurat casa şi au bătut la uşă şi au zis către bătrân, stăpânul casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem[10].

²³Atunci a ieşit la ei stăpânul casei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, nu faceţi rău, de vreme ce acest om a intrat în casa mea; să nu faceţi nebunia aceasta!

²⁴Iată, eu am o fată fecioară, iar el are o ţiitoare; le voi scoate afară, umiliţi-le şi faceţi cu ele după cum vă taie pofta; dar cu acest bărbat să nu faceţi o astfel de faptă nebunească!”

²⁵Oamenii însă n’au vrut să-l asculte; atunci bărbatul a luat-o pe ţiitoarea lui şi a scos-o afară; iar aceia au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.

²⁶Iar spre ziuă a venit femeia şi s’a prăbuşit la uşa casei omului unde era bărbatul ei, până s’a luminat.

²⁷Şi dacă s’a luminat de ziuă, bărbatul ei a deschis uşa casei şi a ieşit ca să plece’n drumul său; iată însă că femeia lui, ţiitoarea, zăcea prăbuşită la uşa casei, cu mâinile pe prag.

²⁸Iar el i-a zis: „Scoală-te, să mergem!” Dar ea nu i-a răspuns: murise. Iar el a luat-o şi a pus-o pe asin şi, ridicându-se, s’a dus la casa lui.

²⁹Şi dacă a intrat în casă, a luat sabia şi, apucându-şi ţiitoarea, a tăiat-o în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în toate hotarele lui Israel.

³⁰Şi a fost că tot cel ce vedea acestea zicea: „Aşa ceva nu s’a petrecut şi nici nu s’a văzut din ziua în care fiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului şi până’n ziua de azi! Luaţi seama şi rostiţi-vă!”