Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 20 Bible Online

Judecători 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 20

¹Atunci au ieşit toţi fiii lui Israel; şi toată obştea, ca un singur om, de la Dan până la Beer-Şeba, cu ţara Galaadului, s’a adunat la Domnul, în Miţpa.[1]

²Toate neamurile lui Israel, obştea întregului popor a stat în adunarea poporului lui Dumnezeu: patru sute de mii de bărbaţi pedeştri, purtători de sabie.

³Iar fiii lui Veniamin au auzit că fiii lui Israel s’au suit la Miţpa. Şi dacă fiii lui Israel au venit, au zis: „Spuneţi-ne, unde s’a petrecut acest rău?”

⁴Şi răspunzând levitul, bărbatul femeii care murise, a zis: „Eu şi ţiitoarea mea am venit în Ghibeea lui Veniamin ca să rămânem peste noapte.

⁵Dar oamenii din Ghibeea s’au ridicat împotriva mea şi au înconjurat casa, noaptea, împotriva mea; pe mine au vrut să mă omoare[2], iar pe ţiitoarea mea au umilit-o şi şi-au bătut joc de ea, iar ea a murit.

⁶Iar eu am apucat-o pe ţiitoarea mea şi am tăiat-o în bucăţi şi le-am trimis în toate hotarele moştenirii fiilor lui Israel; aceasta, pentru că ei au făcut în Israel o astfel de nebunie şi o asemenea ruşine.

⁷Iată, voi toţi sunteţi fiii lui Israel: rostiţi-vă şi sfătuiţi-vă aici, între voi”.

⁸Atunci întregul popor s’a ridicat ca un singur om, zicând: „Nimeni dintre noi nu se va întoarce la cortul său şi nimeni dintre noi nu se va întoarce la casa lui!

⁹Şi acum, iată ce avem de făcut în Ghibeea: Vom merge împotrivă-i prin tragere la sorţi:

¹⁰Din fiecare seminţie a lui Israel vom lua câte zece bărbaţi la o sută şi câte o sută la o mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă hrană pentru poporul ce va merge în Ghibeea lui Veniamin ca să-i plătească pe măsura ruşinii pe care ea a făcut-o în Israel”.[3]

¹¹Şi toţi oamenii lui Israel s’au adunat în cetate ca un singur om.

¹²Iar seminţiile lui Israel au trimis oameni în întreaga seminţie a lui Veniamin, zicând: „Ce este răul acesta care s’a făcut între voi?

¹³Daţi-ni-i dar acum pe acei oameni, fiii nelegiuiţilor din Ghibeea, ca să-i ucidem şi să curăţim răul din Israel!” Dar fiii lui Veniamin n’au vrut să ia seama la glasul fraţilor lor, fiii lui Israel.

¹⁴Dimpotrivă, fiii lui Veniamin s’au adunat de prin cetăţile lor la Ghibeea, spre a ieşi să se bată cu fiii lui Israel.

¹⁵Numărul fiilor lui Veniamin care au ieşit în ziua aceea de prin cetăţile lor a fost de douăzeci şi cinci de mii – fiece bărbat fiind purtător de sabie –, în afara locuitorilor din Ghibeea, al căror număr era de şapte sute de bărbaţi aleşi din întregul popor,

¹⁶iscusiţi în a-şi folosi deopotrivă amândouă mâinile; toţi aceştia erau aruncători cu praştia, putând să nimerească cu piatra, fără greş, un fir de păr.

¹⁷Şi tot Israelul, în afară de fiii lui Veniamin, a numărat patru sute de mii de bărbaţi aleşi pe sprânceană, purtători de sabie; toţi aceştia erau războinici.

¹⁸Şi s’au ridicat şi au venit la Betel şi L-au întrebat pe Dumnezeu[4]. Au zis fiii lui Israel: „Cine va merge în fruntea noastră ca să se bată cu fiii lui Veniamin?” Iar Domnul a zis: „Iuda va fi în frunte, conducător”.[5]

¹⁹Iar fiii lui Israel s’au ridicat a doua zi şi au tăbărât lângă Ghibeea.

²⁰Toţi bărbaţii lui Israel au ieşit la război împotriva lui Veniamin şi s’au rânduit laolaltă împotriva Ghibeii.

²¹Dar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghibeea şi au culcat la pământ, în ziua aceea, douăzeci şi două de mii de bărbaţi din rândurile lui Israel.

²²Dar fiii lui Israel s’au îmbărbătat şi s’au rânduit din nou pentru luptă acolo unde se rânduiseră în prima zi.

²³Şi s’au ridicat fiii lui Israel şi până seara au plâns în faţa Domnului. Şi L-au întrebat pe Domnul, zicând: „Oare ne vom mai apropia noi să ne batem cu fraţii noştri, fiii lui Veniamin?” Domnul a zis: „Ridicaţi-vă împotriva lor!”

²⁴Iar fiii lui Israel s’au apropiat a doua zi de fiii lui Veniamin.

²⁵Dar în aceeaşi zi, a doua, fiii lui Veniamin le-au ieşit înainte din Ghibeea şi au culcat la pământ încă optsprezece mii de bărbaţi din rândurile lui Israel; toţi aceştia erau purtători de sabie.

²⁶Toţi fiii lui Israel şi întregul popor s’au ridicat atunci şi au venit la Betel şi au plâns şi au şezut acolo în faţa Domnului; şi’n ziua aceea au ajunat până seara şi au adus înaintea Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mântuire

²⁷– căci acolo era în acele zile chivotul legământului Domnului,

²⁸iar Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe atunci înaintea lui –; şi L-au întrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicând: „Oare vom mai ieşi noi să ne batem cu fraţii noştri, fiii lui Veniamin?” Iar Domnul le-a răspuns: „Ridicaţi-vă!: mâine îi voi da în mâinile voastre!”

²⁹Fiii lui Israel au pus atunci oameni la pândă împrejurul Ghibeii.[6]

³⁰Şi’n ziua a treia s’au ridicat fiii lui Israel împotriva fiilor lui Veniamin şi s’au rânduit împotriva Ghibeii, aşa cum o mai făcuseră de două ori.

³¹Iar fiii lui Veniamin au ieşit în faţa poporului, lăsând cetatea goală; şi au început, ca şi mai înainte, să lovească şi să rănească poporul, între drumurile care duc unul spre Betel şi altul spre Ghibeea,[7] în câmp: [au ucis] ca la treizeci de bărbaţi din Israel.

³²Şi au zis fiii lui Veniamin: „Cad în faţa noastră, ca la’nceput!…”. Dar fiii lui Israel au zis: „Haideţi să fugim, ca să-i scoatem afară din cetate, la drumuri!” Şi au făcut aşa.

³³Şi toţi bărbaţii lui Israel s’au ridicat de pe locurile lor şi s’au rânduit la Baal-Tamar[8]; iar pândarii lui Israel au alergat de pe locurile lor, dinspre partea de apus a Ghibeii.

³⁴Şi au venit asupra Ghibeii zece mii de oameni, aleşi pe sprânceană din întregul Israel; şi bătălia devenea crâncenă; şi ei [fiii lui Veniamin] nu ştiau că nenorocirea vine asupră-le.

³⁵Şi Domnul l-a lovit pe Veniamin în faţa fiilor lui Israel; şi’n ziua aceea fiii lui Israel au nimicit din Veniamin douăzeci şi cinci de mii şi o sută de oameni, toţi purtători de arme.

³⁶Iar fiii lui Veniamin au văzut că sunt înfrânţi. Iar Israelitenii le-au deschis Veniaminiţilor drumul, căci ei se bizuiau pe oamenii de pândă pe care-i puseseră împotriva Ghibeii.

³⁷Şi când aceia se retrăgeau, pândarii s’au pornit şi s’au revărsat asupra Ghibeii; toţi pândarii s’au repezit şi au trecut întreaga cetate prin ascuţişul săbiei.

³⁸Iar fiii lui Israel aveau un semnal de luptă cu oamenii de pândă: aceia să ridice din cetate un stâlp de fum.

³⁹Atunci fiii lui Israel au văzut că pândarii luaseră Ghibeea şi s’au rânduit în linie de bătaie; dar şi fiii lui Veniamin au început să lovească şi au rănit ca la vreo treizeci de oameni dintr’ai lui Israel; căci ziceau: „Negreşit, vor cădea de dinaintea noastră, aşa cum s’a petrecut în prima luptă…”.

⁴⁰Semnalul însă se ridica din ce în ce mai înalt deasupra cetăţii, ca un stâlp de fum. Şi dacă fiii lui Veniamin s’au uitat îndărăt, iată că nimicirea cetăţii se urca pân’ la cer…

⁴¹Atunci oamenii lui Israel s’au întors înapoi; iar fiii lui Veniamin s’au speriat văzând că nenorocirea s’a apropiat de ei.

⁴²Şi au întors spatele de dinaintea fiilor lui Israel, pe calea pustiei, şi au fugit, dar lupta i-a luat din toate părţile: cei din cetate i-au nimicit în chiar mijlocul lor.

⁴³Fiilor lui Veniamin le-au tăiat calea şi i-au fugărit de la Menoha, din aproape’n mai aproape, până ce au ajuns dincolo de Ghibeea, spre răsărit.

⁴⁴Dintre fiii lui Veniamin au căzut atunci optsprezece mii de oameni, toţi fiind bărbaţi puternici.

⁴⁵Iar ceilalţi, văzând, au fugit în pustie la stânca lui Rimon[9]; dar fiii lui Israel au cules din ei, pe cale, cinci mii de oameni; şi, urmărindu-i până la Ghideom, au ucis dintre ei încă două mii de bărbaţi.

⁴⁶Şi toţi cei ce au căzut din Veniamin au fost douăzeci şi cinci de mii de oameni, care’n ziua aceea purtau sabie; toţi aceştia, bărbaţi puternici.

⁴⁷Iar ceilalţi, văzând, au fugit în pustie la stânca lui Rimon, şase sute de oameni; şi au şezut acolo, la stânca lui Rimon, vreme de patru luni.

⁴⁸Iar fiii lui Israel s’au întors către fiii lui Veniamin şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, de la cetate până la păşunea cirezilor şi până la orice s’a putut afla în fiecare cetate; şi au ars cu foc toate cetăţile pe care le-au aflat.