Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 5 Bible Online

Judecători 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 5

¹În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:[1]

²„Descoperire’n Israel când tot poporul’n luptă se îndeamnă![2] Pe Domnul binecuvântaţi-L!

³Auziţi, voi, regi, şi luaţi aminte, voi, satrapi: Eu Domnului îi voi cânta, cântări voi înălţa Dumnezeului lui Israel.[3]

⁴Doamne, când ai ieşit Tu din Seir[4] şi când treceai prin padina Edomului, pământul se cutremura, cerul se tulbura şi norii picuri picurau, de ploaie;

⁵munţii se clătinau de faţa lui Elohim[5], Domnul, Sinaiul acesta de faţa Domnului, Dumnezeului lui Israel.

⁶În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei pustii făcut-au căile, iar ei umblau pe-alături, pe strâmbe căi umblau.[6]

⁷În Israel slăbeau vitejii, se sleiau pân’ ce s’a ridicat Debora, pân’ ce s’a ridicat în Israel o mamă.

⁸Ales-au dumnezei străini, războiu-atunci bătea la porţi: nici pavăză, nici suliţă, nimic în cele patruzeci de mii ale lui Israel!

⁹În ce-i e rânduit lui Israel, acolo-mi este inima. Voi, cei din popor, voioşi de luptă, pe Domnul binecuvântaţi-L!

¹⁰Voi, cei ce’n amiază călăriţi pe cenuşiile asine,[7] voi, cei ce staţi pe tron de judecată şi bateţi drumul laolaltă cu cei ce judecă din mers, gândiţi-vă!

¹¹Voioase sunete vor înălţa cei din taraful veselelor hore; acolo vor grăi de fapte drepte. O, Doamne fă să se’nmulţească dreptăţile în Israel! Atunci poporul Domnului s’a coborât acasă, în cetăţi.

¹²Trezeşte-te, deşteaptă-te, Debora, trezeşte-te deşteaptă-te şi cântă! Ridică-te, Barac, şi fă-ţi-i robi pe cei ce te-au robit, tu, fiu al lui Abinoam!

¹³Atunci s’a preamărit puterea lui. O, Doamne, umileşte-i pe cei mai tari ca mine![8]

¹⁴El, Efraim, i-a smuls din rădăcini în Amalec; Veniamin, în spate, cu ai săi; Machir s’a coborât cu mine să-şi caute duşmanii; din Zabulon s’au coborât acei ce poartă pană pentru scris.

¹⁵Şi prinţi din Isahar sunt cu Debora şi Barac, aşa că pedestraşii lui Barac trimişi au fost de către el în vale, în partea de moşie a lui Ruben. Grele’ncercări pentru o biată inimă![9]

¹⁶De ce şedeau ei oare între stâni?: s’audă behăitul turmelor pentru oştirile lui Ruben. Grele’ncercări pentru o biată inimă!

¹⁷Peste Iordan e Galaad, acolo corturile şi le-a’ntins. De ce rămâne Dan în luntri? Aşer stă jos pe ţărmul mării, în porturi corturi şi-a întins.

¹⁸Şi Zabulon, popor care-şi aruncă viaţa către moarte, şi Neftali pe dealul din câmpie.

¹⁹Regi au venit la ei şi s’au întins în rânduri de bătaie. Atunci încoronaţii Canaanului s’au războit la Taanac, pe apa Meghiddonului, dar n’au luat nici o pradă de argint.

²⁰Stelele’n cer s’au rânduit de luptă şi s’au bătut cu oastea lui Sisera.[10]

²¹Pârâul Chişon i-a aruncat la mal, vechiul pârâu, pârâul lui Chişon… Puternicul meu suflet îl va călca’n picioare!

²²Când unghiile cailor s’au rupt, vitejii lor fugeau mâncând pământul

²³să blesteme cetatea lui Meroz.[11]

²⁴O, binecuvântată fie’ntre femei Iaela,[12] femeia lui Heber Cheneul! O, binecuvântată fie ea peste femeile din corturi!

²⁵Acela[13] apă i-a cerut, ea lapte dintr’un blid i-a dat şi unt cu care prinţii se hrănesc.

²⁶Şi mâna stângă la ţăruş a’ntins’o şi dreapta ei la maiul de bătut: cu maiul pe Sisera l-a izbit şi capul i l-a sfredelit şi tâmplele c’un singur cui i le-a străpuns.

²⁷El i s’a zvârcolit chiar la picioare, chiar la picioare i-a murit: cum a intrat, aşa s’a dus…

²⁸Mama lui Sisera pe fereastră se tot uita, şi iată c’a strigat:[14] De ce’ntârzie carul său să vină? de ce în drum nu i se-arată carele?…

²⁹Femeile’nţelepte-i răspundeau,[15] dar ea din nou se întreba în sine:

³⁰Au nu cumva el stă şi’mparte prăzi? El va fi darnic fiecărui om. Haine pestriţe, prăzi pentru Sisera,[16] haine pestriţe, pradă de tot felul, şi ţesături cu aur înflorite sunt prăzi bogate pe grumazul său…

³¹Doamne, aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi! Iar cei ce Te iubesc să fie ca răsăritul soarelui puternic!”

³²Şi patruzeci de ani a fost în ţară pace.