Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 7 Bible Online

Judecători 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 7

¹Ierubaal – adică Ghedeon – s’a sculat dis-de-dimineaţă, precum şi întregul popor care era cu el, şi şi-au aşezat tabăra la En-Harod; iar tabăra Madianiţilor şi Amaleciţilor se afla spre miazănoapte de el, pe colina Moré, cea din şes.

²Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Poporul care este cu tine e numeros; de aceea Eu nu-i voi da pe Madianiţi în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude împotriva Mea, zicând: Mâna mea este aceea care m’a mântuit!…”.

³Şi i-a zis Domnul: „Vorbeşte aşa ca să audă tot poporul şi zi: Cine este înspăimântat sau fricos?: Acela să se întoarcă îndărăt din muntele Galaad!” Şi s’au întors din popor douăzeci şi două de mii şi au rămas zece mii.

⁴Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Încă e mult popor; coboară-i la apă, iar Eu ţi-i voi alege: şi va fi că acela asupra căruia Eu îţi voi spune: – Acesta să meargă cu tine!, el va merge cu tine; iar acela despre care Eu îţi voi spune: – Acesta nu va merge cu tine!, acela nu va merge cu tine”.

⁵Iar el a coborât poporul la apă. Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Pe tot cel ce va linchi apa cu limba, aşa cum lincheşte câinele, să-l pui de-o parte; iar pe tot cel ce se va pune în genunchi să bea apă, să-l pui de altă parte”.

⁶Şi numărul celor ce au linchit apa din mâna dusă căuş la gură au fost trei sute de bărbaţi; iar restul poporului s’a pus în genunchi să bea apă.

⁷Şi Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu aceşti trei sute de bărbaţi care au linchit vă voi mântui şi-i voi da pe Madianiţi în mâna ta; iar restul poporului să se ducă fiecare la casa lui”.[1]

⁸Şi au luat merindele poporului în mâna lor, precum şi trâmbiţele; iar pe acei bărbaţi ai lui Israel i-a trimis pe fiecare la cortul său; dar pe cei trei sute de bărbaţi i-a îmbărbătat. Iar tabăra Madianiţilor era acolo, dedesubt, în vale.

⁹Şi a fost că’n noaptea aceea a zis Domnul către Ghedeon: „Scoală-te şi te coboară de’ndată la tabără, că ţi-am dat-o în mână!

¹⁰Dar dacă te temi să cobori singur, atunci coboară-te la tabără tu şi Pura, sluga ta.

¹¹Iar tu vei auzi ce vor spune, şi după aceea mânile tale se vor întări şi te vei coborî asupra taberei”. Iar el şi Pura, sluga lui, s’au coborât în apropierea celor cincizeci care străjuiau la margine.

¹²Madianiţii şi Amaleciţii şi toţi fiii răsăritului tăbărâseră în vale, mulţi ca lăcustele; cămilele lor erau nenumărate, multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

¹³Şi dacă a sosit Ghedeon, iată că un bărbat îi povestea vecinului său un vis, zicând: „Am visat un vis; şi, iată, o pâine de orz se rostogolea prin tabăra Madianiţilor şi a venit până la un cort şi l-a lovit şi l-a răsucit şi l-a dezghinat şi l-a doborât…”.

¹⁴Iar vecinul său i-a zis: „Asta nu poate fi altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaş, bărbat din Israel; Dumnezeu i-a dat în mână pe Madianiţi şi toată tabăra”.[2]

¹⁵Şi a fost că după ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi tâlcuirea lui, I s’a închinat Domnului şi s’a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat tabăra Madianiţilor în mâna noastră!”

¹⁶Şi i-a împărţit pe cei trei sute de oameni în trei cete; şi’n mâinile fiecăruia a pus o trâmbiţă şi o ulcică goală, şi’n ulcică o făclie.

¹⁷Şi le-a zis: „Cum mă veţi vedea pe mine, aşa să faceţi şi voi; iată, eu mă duc în mijlocul taberei: cum voi face eu, aşa să faceţi şi voi.

¹⁸Eu voi suna din trâmbiţă, iar voi toţi, împreună cu mine, veţi suna din trâmbiţe de jur-împrejurul întregii tabere şi veţi striga: Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!”

¹⁹Iar Ghedeon şi suta de bărbaţi care erau cu el au venit în apropierea taberei la începutul străjii de miezul nopţii[3] şi au trezit străjile şi sunau din trâmbiţe şi învârteau prin aer ulcelele pe care le aveau în mâini.

²⁰Şi cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcelele şi ţineau în mâna stângă făcliile şi’n mâna dreaptă trâmbiţele din care trâmbiţau în timp ce strigau: „O sabie pentru Domnul şi pentru Ghedeon!”

²¹Şi fiecare om a stat pe locul său de jur-împrejurul oştirii; iar oştirea toată, alergând, a dat semnal şi a fugit.[4]

²²Şi cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, iar Domnul a pus o sabie în mâna fiecărui om din întreaga oştire împotriva vecinului său, aşa încât se tăiau unii pe alţii; şi a fugit oştirea către Ţerera până la Betşita şi până la Abel-Mehola, aproape de Tabat.

²³Atunci au fost chemaţi bărbaţii israeliteni din [triburile] Neftali şi Aşer şi din întregul Manase şi-i fugăreau pe Madianiţi.

²⁴Iar Ghedeon a trimis vestitori în tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâţi-vă înaintea Madianiţilor şi luaţi-le apa[5] până la Betbara şi Iordan!” Şi fiecare bărbat din Efraim a dat strigare şi au luat apa, până la Betbara şi Iordan.

²⁵Şi au prins două căpetenii ale Madianiţilor: pe Oreb şi pe Zeeb; pe Oreb l-au ucis la Ţur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb.[6] Şi i-au urmărit pe Madianiţi, iar capetele lui Oreb şi Zeeb le-au dus la Ghedeon, dincolo de Iordan.