Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 8 Bible Online

Judecători 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 8

¹Iar bărbaţii din Efraim au zis către Ghedeon: „Ce ne-ai făcut tu nouă, că nu ne-ai chemat când ai mers să te războieşti cu Madianiţii?…”. Şi s’au certat straşnic cu el.

²Iar Ghedeon le-a zis: „Ce-am făcut eu acum faţă de ce-aţi făcut voi? Oare nu-i mai bună toată roada din via lui Efraim decât un ciorchine din via lui Abiezer?[1]

³În mâna voastră i-a dat Domnul pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile Madianiţilor; ce-am putut face eu faţă de ce-aţi făcut voi?” Şi dacă el le-a grăit cuvântul acesta, li s’a potolit mânia îndreptată asupră-i.

⁴Şi Ghedeon a venit la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de bărbaţi care erau cu el, flămânzi, dar tot urmărind.

⁵Şi a zis către oamenii din Sucot: „Daţi pâine pentru hrana acestui popor care este cu mine, că e flămând; iar eu de’ndată alerg în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Madianului”.

⁶Dar mai-marii Sucotului au zis: „Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să-i dăm oastei tale pâine?…”.

⁷Iar Ghedeon a zis: „Prin urmare, când Domnul îi va da în mâna mea pe Zebah şi pe Ţalmuna, atunci şi eu vă voi scărpina trupurile cu spinii pustiului şi cu ciulini”.

⁸Şi de acolo s’a suit la Penuel, şi tot aşa le-a grăit celor de acolo; iar oamenii din Penuel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră cei din Sucot.

⁹Şi a zis Ghedeon către oamenii din Penuel: „Când mă voi întoarce cu pace, atunci voi dărâma turnul acesta!”

¹⁰Iar Zebah şi Ţalmuna se aflau în Carcor; şi oastea lor era cu ei, ca la vreo cincisprezece mii, toţi cei care mai rămăseseră din toată oştirea răsăritului; iar cei ce căzuseră au fost o sută douăzeci de mii de bărbaţi purtători de sabie.

¹¹Şi s’a suit Ghedeon pe calea celor ce locuiesc în corturi[2], la răsărit de Nobah şi de Iogbeha; şi a lovit oştirea, dar oştirea nu avea grijă.

¹²Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar el s’a luat după ei şi i-a prins pe cei doi regi ai Madianului, adică pe Zebah şi pe Ţalmuna, şi a tulburat întreaga oştire.

¹³Şi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s’a întors din război pe urcuşul dinspre Heres.

¹⁴Şi a prins o slugă dintre ale locuitorilor din Sucot şi a întrebat şi a scris numele mai-marilor şi pe ale bătrânilor lui[3]: şaptezeci şi patru de bărbaţi.

¹⁵Şi a mers Ghedeon la mai-marii Sucotului şi le-a zis: „Iată Zebah şi Ţalmuna, din pricina cărora m’aţi luat peste picior, zicând: Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi flămânzi?…”.

¹⁶Şi i-a luat pe mai-marii şi pe bătrânii cetăţii şi i-a bătut cu spinii pustiului şi cu ciulini: cu ei i-a pedepsit pe bărbaţii cetăţii.

¹⁷Şi turnul din Penuel l-a dărâmat, iar pe bărbaţii cetăţii i-a ucis.

¹⁸Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: „Ce fel de bărbaţi erau aceia pe care i-aţi omorât în Tabor?” Iar ei au zis: „Cum arăţi tu, aşa arătau şi ei: asemănarea unui fiu de rege”.

¹⁹Şi a zis Ghedeon: „Aceia erau fraţii mei şi fiii maicii mele”. Şi li s’a jurat: „Viu este Domnul!: Dacă voi i-aţi fi lăsat cu viaţă, eu nu v’aş ucide”.

²⁰Şi i-a zis lui Ieter, fiul său cel întâi-născut: „Scoală-te şi ucide-i!” Dar fiul său nu şi-a scos sabia, fiindu-i teamă, deoarece era încă foarte tânăr.

²¹Iar Zebah şi Ţalmuna i-au zis: „Scoală-te şi cazi asupra noastră, căci puterea ta este aceea a unui bărbat!” Şi Ghedeon s’a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna şi a luat luniţele[4] de la gâtul cămilelor lor.

²²Iar bărbaţii lui Israel au zis către Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, căci tu ne-ai mântuit din mâna Madianiţilor!”

²³Dar Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni, şi nici fiul meu nu va domni între voi, ci Domnul va domni asupra voastră”.

²⁴Şi le-a zis Ghedeon: „Vă voi cere ceva: Fiecare bărbat să-mi dea câte un cercel din prăzile lui”. Aceasta, fiindcă ei, fiind ismaeliţi, aveau cercei de aur.[5]

²⁵Iar ei au zis: „Negreşit, vom da”. Şi fiecare bărbat, întinzându-şi haina, a pus pe ea un cercel din prada sa.

²⁶Şi greutatea cerceilor de aur pe care el îi ceruse a fost de o mie şapte sute de sicli[6], în afară de luniţe şi de lănţuguri şi de straiele de porfiră pe care le purtau regii Madianului şi’n afară de lanţurile care erau la gâturile cămilelor.

²⁷Ghedeon şi-a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea sa, Ofra, cu care tot poporul de după el s’a desfrânat şi care a devenit piatră de poticnire pentru Ghedeon şi casa lui.[7]

²⁸Aşa au fost Madianiţii umiliţi în faţa lui Israel, şi de atunci nu şi-au mai ridicat capul. Şi’n zilele lui Ghedeon a fost pace în ţară vreme de patruzeci de ani.

²⁹Şi s’a dus Ierubaal, fiul lui Ioaş, şi a locuit în casa lui.

³⁰A avut Ghedeon şaptezeci de fii născuţi din coapsa lui, fiindcă avea multe femei.

³¹Iar ţiitoarea lui era în Sichem; şi i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec.

³²Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit în cetatea sa şi a fost îngropat în mormântul lui Ioaş, tatăl său, în Ofra lui Abiezer.

³³Şi a fost că după ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s’au întors şi s’au desfrânat cu baalii şi şi-au făcut un legământ cu Baal-Berit, cum că el este dumnezeul lor.

³⁴Şi fiii lui Israel nu şi-au mai adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Cel ce i-a mântuit din mâna tuturor vrăjmaşilor lor de primprejur.

³⁵Şi nu s’au purtat cu milă faţă de casa lui Ierubaal – adică Ghedeon –, după tot binele pe care el i-l făcuse lui Israel.