Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Judecători 9 Bible Online

Judecători 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Judecători 9

¹Abimelec, fiul lui Ierubaal[1], s’a dus în Sichem[2] la fraţii mamei sale şi a grăit către ei şi către toate rudeniile din casa tatălui mamei sale, zicând:

²„Spuneţi în auzul tuturor oamenilor din Sichem, zicând: Cum e mai bine pentru voi?: Să vă stăpânească şaptezeci de bărbaţi, adică toţi fiii lui Ierubaal, sau să vă stăpânească un singur bărbat? Şi amintiţi-vă că eu sunt osul vostru şi carnea voastră!”

³Şi fraţii mamei sale au vorbit despre el, în auzul tuturor oamenilor din Sichem, toate aceste cuvinte. Iar ei şi-au plecat inimile spre Abimelec, fiindcă ziceau: „El e fratele nostru”.

⁴Şi i-au dat şaptezeci de arginţi din casa lui Baal-Berit, iar Abimelec şi-a tocmit cu ei nişte oameni de nimic şi fără căpătâi, care s’au şi dus cu el.

⁵Şi s’a dus la casa tatălui său, în Ofra, şi i-a ucis pe toţi fraţii săi, adică pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de bărbaţi, pe o piatră; dar a rămas Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, fiindcă se ascunsese.[3]

⁶Şi s’au adunat toţi bărbaţii din Sichem şi toată casa Bet-Milo[4] şi s’au dus şi l-au făcut pe Abimelec rege la stejarul Aşezării[5], lângă Sichem.

⁷Şi i s’a spus lui Iotam, iar el s’a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi şi-a ridicat glasul şi a plâns şi le-a zis:[6] „Ascultaţi-mă, bărbaţi ai Sichemului, şi Dumnezeu vă va asculta!

⁸S’au dus cândva copacii să-şi ungă un rege. Şi i-au zis măslinului: Domneşte peste noi!

⁹Dar măslinul le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu grăsimea cu care oamenii Îl preamăresc pe Dumnezeu[7], ca să mă duc să domnesc peste copaci?

¹⁰Şi au zis copacii către smochin: Vino şi domneşte peste noi!

¹¹Dar smochinul le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu dulceaţa şi roada mea cea bună, ca să mă duc să domnesc peste copaci?

¹²Şi au zis copacii către viţă: Vino şi domneşte peste noi!

¹³Dar viţa le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu vinul – veselia lui Dumnezeu şi a oamenilor – ca să mă duc să domnesc peste copaci?

¹⁴Apoi copacii toţi au zis către mărăcine: Vino şi domneşte peste noi!

¹⁵Iar mărăcinele le-a zis copacilor: Dacă’ntr’adevăr mă ungeţi rege peste voi, veniţi, şedeţi la umbra mea!; dacă nu, să iasă foc din mine şi să mistuie cedrii Libanului!

¹⁶Şi acum, dacă voi întru adevăr şi cu desăvârşire aţi lucrat şi l-aţi pus pe Abimelec să domnească, şi dacă aţi făcut bine cu Ierubaal şi casa lui, şi dacă i-aţi făcut-o ca să-i răsplătiţi binele pe care el, cu mâna lui, vi l-a făcut

¹⁷– căci tatăl meu s’a bătut pentru voi, şi viaţa şi-a pus-o în primejdie şi v’a mântuit din mâna Madianiţilor,

¹⁸dar voi v’aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi i-aţi omorât pe fiii lui (şaptezeci de bărbaţi) pe o piatră şi l-aţi făcut rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul slujnicei lui, fiindcă el e fratele vostru –,

¹⁹ei bine, dacă întru adevăr şi desăvârşire aţi lucrat astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, veseliţi-vă întru Abimelec, iar el să se veselească întru voi!;

²⁰dar dacă nu, foc să iasă din Abimelec şi să-i mistuie pe oamenii Sichemului şi casa Milo; şi foc să iasă din oamenii Sichemului şi din casa Milo şi să-l mistuie pe Abimelec!”

²¹Şi Iotam a fugit şi, mergând pe căi ocolite, s’a dus la Beer şi a trăit acolo, ferindu-se de Abimelec, fratele său.

²²Iar Abimelec a domnit peste Israel vreme de trei ani.

²³Dar Dumnezeu a trimis un duh rău[8] între Abimelec şi locuitorii Sichemului, iar locuitorii Sichemului s’au purtat ca nişte trădători faţă de casa lui Abimelec,

²⁴ca să aducă la lumină nedreptatea făcută celor şaptezeci de fii ai lui Ierubaal, iar sângele lor să-l arunce asupra lui Abimelec, fratele lor, care i-a ucis, şi pe bărbaţii Sichemului, care i-au îmbărbătat mâna să-şi ucidă fraţii.

²⁵Şi locuitorii Sichemului i-au pus pândari pe crestele munţilor şi-i jefuiau pe toţi cei ce treceau pe acolo. Şi i s’a dat de ştire lui Abimelec.

²⁶Atunci a venit în Sichem Gaal, fiul lui Ebed[9], şi fraţii săi, iar locuitorii Sichemului s’au încrezut în ei.

²⁷Şi au ieşit la câmp şi au cules viile şi au călcat strugurii şi s’au veselit; şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au mâncat şi au băut şi l-au blestemat pe Abimelec.

²⁸Şi a zis Gaal, fiul lui Ebed: „Cine e Abimelec şi cine e fiul Sichemului, ca să-i slujim? Oare nu e el fiul lui Ierubaal şi oare Zebul, ajutorul său, nu e oare sluga lui, el, fiul lui Hemor, tatăl lui Sichem?… De ce trebuie să-i slujim noi lui?[10]

²⁹Dac’ar fi ţara asta pe mâna mea!…, atunci l-aş alunga pe Abimelec şi i-aş zice: Înmulţeşte-ţi oastea şi ieşi!”

³⁰Iar Zebul, mai-marele cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s’a mâniat foarte.

³¹Şi a trimis în taină soli la Abimelec, zicând: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii lui în Sichem şi au întărâtat cetatea împotriva ta.

³²Şi acum, ridică-te noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi pândeşte dimineaţa în câmp.

³³Şi va fi că dimineaţa, în răsăritul soarelui, te vei porni şi vei năvăli asupra cetăţii; şi când el, împreună cu poporul care e de partea lui, se va porni împotriva ta, fă-i după cum îţi dă mâna!”

³⁴Iar Abimelec s’a ridicat noaptea, împreună cu tot poporul care era de partea lui, şi au stat la pândă asupra Sichemului în patru cete.

³⁵Şi dacă s’a făcut dimineaţă, a ieşit Gaal, fiul lui Ebed, şi a stat în poarta cetăţii; iar Abimelec s’a ridicat din pândă, laolaltă cu poporul care era cu el.

³⁶Iar Gaal, fiul lui Ebed, a văzut poporul şi a zis către Zebul: „Iată, popor se coboară de pe creasta munţilor…”. Dar Zebul i-a zis: „Tu vezi umbra munţilor ca şi cum ar fi oameni!…”.

³⁷Gaal însă a mai grăit, zicând: „Iată, popor se coboară dinspre asfinţit, mergând drept prin mijloc, o parte vine pe calea stejarului Văzătorilor şi o alta pe calea Meonim…”.

³⁸Atunci Zebul i-a zis: „Unde-ţi este acum gura care zicea: Cine este Abimelec, ca să-i slujim noi lui? Oare nu acesta-i poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi bate-te cu el!”

³⁹Iar Gaal a ieşit în fruntea bărbaţilor din Sichem şi s’a bătut cu Abimelec, dar Abimelec l-a pus pe fugă.

⁴⁰Şi a fugit de dinaintea lui, şi mulţi au căzut ucişi până la poarta cetăţii.

⁴¹Şi Abimelec a intrat în Aruma, iar Zebul i-a alungat pe Gaal şi pe fraţii săi, aşa ca ei să nu mai locuiască în Sichem.

⁴²Şi a fost că a doua zi a ieşit poporul la câmp. Şi i s’a dat de veste lui Abimelec.

⁴³Iar el a luat poporul şi l-a împărţit în trei cete şi le-a pus la pândă în câmp. Şi s’a uitat, şi, iată, poporul ieşea din cetate; iar el s’a ridicat împotriva lor şi i-a bătut.

⁴⁴Atunci Abimelec şi căpeteniile care erau cu el s’au avântat şi apoi s’au oprit la poarta cetăţii, iar celelalte două cete s’au năpustit asupra tuturor celor ce se aflau în câmp şi i-au bătut.

⁴⁵Şi’n toată ziua aceea s’a luptat Abimelec împotriva cetăţii; şi a luat cetatea şi a ucis poporul care se afla în ea şi a dărâmat cetatea şi a presărat-o cu sare.[11]

⁴⁶Şi auzind oamenii toţi care se aflau în turnul Sichemului[12], au venit la adunarea lui Baal-Berit[13].

⁴⁷Şi i s’a spus lui Abimelec că acolo s’au adunat toţi oamenii din turnul Sichemului.

⁴⁸Atunci Abimelec s’a suit în muntele Salmon, el şi tot poporul care era cu el; şi a luat Abimelec în mână un topor şi a tăiat o sarcină de lemne şi, ridicând-o, şi-a pus-o pe umăr şi a zis către poporul ce se afla cu el: „Ce m’aţi văzut pe mine făcând, faceţi repede ca mine!”

⁴⁹Şi au tăiat şi ei, fiecare, câte o sarcină; şi, ridicând-o, au mers după Abimelec şi le-au pus deasupra locului de adunare şi le-au dat foc; şi astfel au murit toţi oamenii din turnul Sichemului, ca la o mie de bărbaţi şi de femei.

⁵⁰Apoi s’a dus Abimelec la Teveţ şi a împresurat Teveţul şi l-a luat.

⁵¹Dar în mijlocul cetăţii era un turn puternic; şi au fugit în el toţi bărbaţii şi femeile cetăţii şi au închis uşa după ei şi s’au urcat pe acoperişul turnului.

⁵²Iar Abimelec a ajuns la turn şi l-a împresurat; şi s’a apropiat de uşa turnului, ca să-i dea foc şi să ardă.

⁵³Dar o femeie a aruncat de sus o bucată de piatră de râşniţă în capul lui Abimelec şi i-a spart ţeasta.

⁵⁴Iar Abimelec l-a strigat de’ndată pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi ucide-mă, ca nu cumva să se spună vreodată: „L-a omorât o muiere!” Iar tânărul l-a înjunghiat, şi el a murit.

⁵⁵Şi văzând bărbaţii din Israel că Abimelec a murit, s’au dus fiecare la casa lui.

⁵⁶Aşa i-a plătit Dumnezeu lui Abimelec răul pe care i-l făcuse tatălui său, omorându-i pe cei şaptezeci de fraţi ai săi.

⁵⁷Şi tot răul bărbaţilor Sichemului l-a plătit Dumnezeu asupra capului lor: asupra lor a venit blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.