Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Apocalipsa 16 Bible Online

Apocalipsa 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Apocalipsa 16

¹Şi-am auzit glas mare din templu, zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

²Şi s’a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi s’a ivit o bubă rea şi vătămătoare pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi care se’nchinau chipului Fiarei.

³Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa în mare; şi s’a făcut sânge ca al unui mort[1], şi toată suflarea vieţii care este’n mare a murit.

⁴Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi’n izvoarele apelor; şi ele s’au prefăcut în sânge.

⁵Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea;

⁶de vreme ce ei au vărsat sângele sfinţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!”

⁷Şi-am auzit zicându-se din altar: „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

⁸Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa în soare; şi i s’a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc.

⁹Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu Care are putere peste plăgile acestea, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă.

¹⁰Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe scaunul Fiarei; şi împărăţia ei s’a întunecat şi oamenii îşi muşcau limbile de durere,

¹¹şi din pricina durerilor şi a bubelor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, dar de faptele lor nu s’au pocăit.

¹²Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste râul cel mare, peste Eufrat[2], şi apa lui a secat ca să fie gătită calea’mpăraţilor de la Soare-Răsare.

¹³Şi-am văzut „ieşind” din gura Balaurului şi din gura Fiarei şi din gura Profetului Mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte;

¹⁴fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii’ntregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul.

¹⁵– „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintele[3], ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea[4]!” –

¹⁶Şi i-a strâns la locul care’n evreieşte se cheamă Armagheddon[5].

¹⁷Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa’n văzduh; şi din templul cerului, de la tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S’a făcut!”

¹⁸Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi s’a făcut cutremur mare, aşa cum de când e omul pe pământ n’a mai fost un cutremur atât de mare.

¹⁹Şi cetatea cea mare[6] s’a rupt în trei părţi, şi cetăţile păgânilor s’au prăbuşit. Şi de Babilonul cel mare s’a amintit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.

²⁰Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi munţi nu s’au mai aflat.

²¹Şi grindină mare ca talantul[7] s’a prăvălit din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii cu grindină, căci mare e plaga aceasta, foarte mare.