Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Apocalipsa 18 Bible Online

Apocalipsa 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Apocalipsa 18

¹După acestea am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având putere mare; şi pământul s’a luminat de slava lui.

²Şi a strigat cu glas puternic, zicând: „A căzut!, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit sălaş al demonilor şi cuibar[1] a tot duhul necurat şi cuibar a toată pasărea spurcată şi urâtă[2]”.

³Pentru că toate neamurile au băut din vinul aprinderii desfrânării ei, şi împăraţii pământului cu ea s’au desfrânat[3], şi neguţătorii lumii din puterea strălucirii[4] ei s’au îmbogăţit.

⁴Şi-am auzit un alt glas din cer, zicând: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei,

⁵fiindcă păcatele ei au ajuns pân’la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.

⁶Plătiţi-i[5] aşa cum şi ea a plătit, şi cu’ndoită măsură îndoit măsuraţi-i după faptele ei; în paharul în care a turnat, turnaţi-i de două ori pe-atât.

⁷Şi cât s’a slăvit ea pe sine şi a strălucit[6], tot pe-atâta daţi-i chin şi bocet. Fiindcă zice ea în inima ei: Stau ca o’mpărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi bocet nu voi vedea…

⁸Pentru aceea, într’o singură zi îi vor veni plăgile: moarte şi bocet şi foamete; şi’n foc va fi mistuită, că puternic este Domnul Dumnezeu Care-o judecă.

⁹Iar[7] împăraţii pământului care s’au desfrânat cu ea şi s’au bucurat de strălucirea ei vor plânge şi se vor bate’n piept asupră-i când vor vedea fumul arderii ei,

¹⁰departe stând de frica chinurilor ei şi zicând: Vai!, vai!, tu, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că’ntr’un ceas ţi-a venit judecata!…

¹¹Şi neguţătorii pământului vor plânge şi vor boci asupră-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa,

¹²marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de mărgăritare şi de vison şi de porfiră şi de mătase şi de stofă stacojie, tot lemnul bine-mirositor şi tot lucrul de fildeş, şi tot lucrul de lemn de mare preţ şi de bronz şi de fier şi de marmură,

¹³şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făinuţă albă şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi robi[8] şi suflete de oameni.

¹⁴Şi dusu-s’au de la tine roadele după care-ţi tânjea sufletul, şi de la tine pierit-au toate cele grase şi strălucite, şi niciodată nu s’or mai afla…

¹⁵Neguţătorii acestora, cei ce s’au îmbogăţit de pe urma ei, departe vor sta de frica chinului ei, plângând şi jelindu-se

¹⁶şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, cea învestmântată’n vison şi’n porfiră şi’n stofă stacojie şi’mpodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

¹⁷Că’ntr’un ceas s’a pustiit atâta bogăţie! Şi tot căpitanul de vas şi tot călătorul pe mare şi corăbierii şi toţi câţi trăiesc de pe urma mării stăteau departe

¹⁸şi strigau uitându-se la fumul arderii ei, zicând: Care cetate era asemenea cetăţii celei mari?…

¹⁹Şi-şi puneau ţărână pe capete şi strigau, plângând şi jelindu-se şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, din a cărei îmbuibare s’au îmbogăţit toţi cei ce au corăbii pe mare, că’ntr’un ceas s’a pustiit!”…

²⁰„Veseleşte-te[9] de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi apostoli şi profeţi; că judecata voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu![10]”

²¹Iar un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o’n mare, zicând: „Aşa, dintr’o lovitură, aşa va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla!…

²²Şi vocea ţiteraşilor şi-a muzicanţilor şi-a flautiştilor şi-a trâmbiţaşilor nu se va mai auzi de-acum în tine; şi nici un meşteşugar din orice meşteşug nu se va mai afla în tine; şi’n tine cântec de moară nu se va mai auzi.

²³Şi lumină de lampă, nu, niciodată nu se va mai ivi’ntru tine; şi glas de mire şi de mireasă, nu, niciodată nu se vor mai auzi’ntru tine, pentru că neguţătorii tăi erau mai-marii pământului şi pentru că toate neamurile s’au rătăcit prin vraja ta…

²⁴Şi s’a găsit în ea sânge de profeţi şi de sfinţi şi-al tuturor celor înjunghiaţi pe pământ”.