Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Apocalipsa 19 Bible Online

Apocalipsa 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Apocalipsa 19

¹După acestea am auzit ca un glas puternic de mulţime multă’n cer, zicând: „Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!

²Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Sale! Pentru că a judecat-o pe Desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi din mâna ei a răzbunat sângele robilor Săi”.

³Şi au zis a doua oară: „Aliluia!” Şi fumul „arderii” ei se ridică în vecii vecilor.

⁴Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s’au închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe tron, zicând: „Amin! Aliluia!”

⁵Şi un glas a ieşit din tron, zicând: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii Săi, voi, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!”

⁶Atunci am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: „Aliluia!, că Domnul Dumnezeul nostru Atotţiitorul S’a împărăţit[1]!

⁷Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit şi mireasa Lui s’a pregătit,

⁸şi i s’a dat ei să se înveşmânteze cu vison[2] curat, luminos – căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor”.

⁹Şi mi-a zis: „Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina de nuntă a Mielului!” Şi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu[3]”.

¹⁰Şi-am căzut înaintea picioarelor sale, ca să mă’nchin lui. Şi el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta![4] Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul profeţiei[5]”.

¹¹Şi-am văzut cerul deschis; şi iată, un cal alb; şi Cel ce şedea pe el Se numeşte Credincios şi Adevărat, şi’ntru dreptate judecă şi Se războieşte.

¹²Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El[6].

¹³Şi este’mbrăcat într’o mantie stropită cu sânge[7]; şi numele Lui se cheamă Cuvântul-lui-Dumnezeu.

¹⁴Şi oştile din cer[8] Îi urmau călări pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.

¹⁵Şi din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile; şi El cu toiag de fier le va păstori şi va călca linul[9] aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotţiitorul.

¹⁶Şi pe mantia Lui şi pe coapsa Lui[10] are nume scris: Împăratul-împăraţilor-şi-Domnul-domnilor.

¹⁷Şi-am văzut un înger stând în soare; şi el a strigat cu glas puternic, grăindu-le tuturor păsărilor ce zboară’n mijlocul cerului[11]: „Veniţi şi adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

¹⁸ca să mâncaţi cărnuri de’mpăraţi şi cărnuri de căpetenii şi cărnuri de puternici şi cărnuri de cai şi de-ale celor ce şed pe ei, şi cărnuri de tot soiul de oameni, şi liberi, şi robi, şi mici, şi mari”[12].

¹⁹Şi-am văzut Fiara şi pe’mpăraţii pământului şi oştirile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui.

²⁰Şi Fiara a fost prinsă[13]; şi cu ea, Profetul Mincinos, cel ce’n faţa ei făcea semne prin care-i amăgise pe cei ce purtaseră semnul Fiarei şi pe cei ce se închinau chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă.

²¹Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia Celui ce şade pe cal, cea care iese din gura Lui; şi toate păsările s’au săturat din cărnurile lor.