Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Apocalipsa 6 Bible Online

Apocalipsa 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Apocalipsa 6

¹Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

²Şi m’am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s’a dat o cunună[1] şi a pornit biruind şi să biruiască.

³Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!”

⁴Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul[2]; şi celui ce şedea pe el i s’a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se’njunghie între ei; şi o sabie mare i s’a dat.

⁵Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!” Şi m’am uitat: şi iată, un cal negru[3]; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar.

⁶Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar[4] şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma[5].

⁷Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: „Vino şi vezi!”

⁸Şi m’am uitat: şi iată, un cal şarg[6]; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul[7] se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s’a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.

⁹Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic[8] sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau[9].

¹⁰Şi strigau cu glas mare şi ziceau: „Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, „cerându-l” de la cei ce locuiesc pe pământ?[10]”

¹¹Şi fiecăruia din ei i s’a dat un veşmânt alb; şi li s’a spus să stea’n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul[11] şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.

¹²Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m’am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s’a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna’ntreagă s’a făcut ca sângele,

¹³şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie;

¹⁴iar cerul s’a’ndepărtat ca o carte’nvălătucită[12], şi fiece munte şi insulă s’au mişcat din locurile lor.

¹⁵Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s’au ascuns în peşterile şi’n stâncile munţilor,

¹⁶strigându-le munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului;

¹⁷c’a venit Ziua, „ziua” cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea’n picioare?”