Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Rut 1 Bible Online

Rut 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Rut 1

¹Şi a fost că’n zilele când cârmuiau judecătorii[1] s’a făcut foamete în ţară. Iar un om din Betleemul lui Iuda[2] s’a dus să locuiască în câmpia Moabului[3], el şi femeia lui şi cei doi fii ai lor.

²Numele bărbatului era Elimelec[4], numele femeii sale era Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon şi Chilion. Aceştia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda. Şi au venit în câmpia Moabului şi au rămas acolo.

³Dar Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi.

⁴Aceştia şi-au luat femei moabitence; pe una o chema Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Şi au locuit acolo vreo zece ani.

⁵Mahlon şi Chilion au murit amândoi, aşa că femeia a rămas şi fără bărbatul ei, şi fără cei doi fii.

⁶Iar ea s’a ridicat împreună cu amândouă nurorile ei şi s’au întors din câmpia Moabului; aceasta, deoarece în câmpia Moabului s’a auzit că Domnul Şi-a cercetat poporul, dându-i pâine.

⁷A ieşit ea din locul unde se afla; şi, împreună cu ea, amândouă nurorile ei; şi mergeau pe cale, să se întoarcă în ţara lui Iuda.

⁸Şi a zis Noemina către amândouă nurorile ei: „Duceţi-vă şi vă întoarceţi fiecare la casa ei părintească, şi să facă Domnul milă cu voi, aşa cum şi voi aţi făcut cu cei morţi şi cu mine;

⁹să vă dea Domnul să aveţi odihnă, fiecare în casa bărbatului ei!”[5] Şi le-a sărutat. Iar ele, înălţându-şi glasul, au plâns.

¹⁰Şi i-au zis: „Nu! Cu tine ne vom întoarce la poporul tău!”

¹¹Dar Noemina le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele!; de ce să mergeţi cu mine? Oare’n pântecele meu mai sunt încă fii care să vă fie bărbaţi?

¹²Aşadar, întoarceţi-vă, fiicele mele, căci eu am îmbătrânit şi nu mai pot avea bărbat.Chiar însă dacă v’aş spune că încă sunt la vârsta măritişului şi că aş naşte fii,

¹³veţi aştepta voi oare până ce ei vor creşte mari? Vă veţi păstra oare pentru ei, ca să nu vă măritaţi după alt bărbat?… Nu, fiicele mele, că tare m’am amărât eu de grija voastră; că Domnul S’a îndepărtat de mine”.[6]

¹⁴Iar ele, înălţându-şi glasul, iarăşi au plâns. Apoi Orfa şi-a sărutat soacra şi s’a întors la poporul ei, iar Rut a mers cu aceasta.

¹⁵Şi a zis Noemina către Rut: „Iată, cumnata ta s’a întors la poporul ei şi la dumnezeii săi; întoarce-te dar şi tu după cumnata ta”.

¹⁶Dar Rut i-a zis: „Departe de mine gândul de a te părăsi sau de a mă întoarce de lângă tine; unde vei merge tu, voi merge şi eu; unde te vei aşeza tu, mă voi aşeza şi eu; poporul tău va fi poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;[7]

¹⁷şi unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi acolo mă voi îngropa. Aşa să-mi facă mie Domnul, şi chiar mai mult; că numai moartea mă va despărţi de tine”.

¹⁸Văzând atunci Noemina că ea stăruie să-i meargă alături, a încetat s’o mai îndemne.

¹⁹Şi au mers amândouă până ce au sosit în Betleem. Şi a fost că după ce au venit în Betleem s’a auzit de ele în toată cetatea; şi ziceau: „Oare aceasta este Noemina?”[8]

²⁰Dar ea le-a zis: „Nu mă chemaţi Noemina, ci chemaţi-mă Amărâta, că mult m’a amărât pe mine Atotputernicul[9].

²¹Îndestulată m’am dus, dar cu mâinile goale m’a întors Domnul. De ce mă chemaţi Noemina? Căci Domnul m’a umilit şi Cel-Atotputernic mi-a făcut necazuri”.

²²Aşa s’au întors Noemina şi Rut Moabiteanca, nora ei, din câmpia Moabului. Şi au sosit la Betleem când se începea seceratul orzului.[10]