Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Regi 14 Bible Online

1 Regi 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Regi 14

¹A fost o zi în care Ionatan, fiul lui Saul, a zis către feciorul care-i purta armele: „Hai să mergem dincolo de Micmaş, la tabăra Filistenilor!” Dar tatălui său nu i-a spus.

²Iar Saul şedea spre marginea Ghibeii, sub rodiul din Migron; cu el erau ca la vreo şase sute de bărbaţi.

³Iar Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, fiul lui Eli, preotul lui Dumnezeu în Şilo, purta efodul[1]. Poporul însă nu ştia că Ionatan plecase.

⁴Trecătoarea pe unde Ionatan încerca să pătrundă în tabăra Filistenilor se afla între două stânci ascuţite, de-o parte şi de alta; numele uneia era Boţeţ, iar cealaltă se numea Sene;

⁵o stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaş, iar cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.

⁶Şi a zis Ionatan către feciorul care-i purta armele: „Hai să pătrundem până spre tabără, la aceşti netăiaţi-împrejur[2], şi poate că Domnul va face ceva; căci Domnului nu-I este anevoie să mântuiască, fie cu mulţi, fie cu puţini!”

⁷Iar scutierul său i-a zis: „Fă tot ce-ţi pofteşte inima; iată, eu sunt cu tine, inima ta este şi inima mea”.

⁸Şi a zis Ionatan: „Iată, noi vom merge la oamenii aceia şi vom intra în bătaia văzului lor;

⁹dacă ei ne vor zice: Staţi acolo până vă spunem noi!, atunci vom sta şi nu vom da peste ei;

¹⁰dar dacă ne vor zice: Suiţi-vă la noi!, atunci ne vom sui; acesta va fi semnul că Domnul i-a dat în mâinile noastre”.

¹¹Şi au intrat amândoi în văzul Filistenilor. Iar Filistenii au zis: „Iată, Evreii ies din găurile lor, în care s’au ascuns…[3]!”

¹²Oamenii taberei au grăit atunci către Ionatan şi scutierul său, zicând: „Suiţi-vă la noi; şi vă vom arăta ceva!” Iar Ionatan a zis către scutierul său: „Suie-te după mine, căci Domnul i-a dat în mâinile lui Israel!”

¹³Atunci Ionatan s’a suit căţărându-se cu mâinile şi cu picioarele, iar scutierul său după el. Aceia s’au uitat la chipul lui Ionatan, iar el îi izbea, în timp ce scutierul său îl ajuta din spate.

¹⁴În această primă lovitură, Ionatan şi scutierul său au ucis douăzeci de oameni, cu lancea şi cu praştia, cu pietricelele de pe câmp.

¹⁵Şi s’a făcut învălmăşeală în tabără şi’n câmp; şi tot poporul din preajma taberei şi cei ce se duseseră după pradă s’au înspăimântat şi ei, şi nu voiau să facă nimic; ţara era lovită de groază, şi frică mare i-a cuprins de la Domnul.

¹⁶Iar străjile lui Saul, cele din Ghibeea lui Veniamin, au văzut; şi, iată, tabăra căzuse în zăpăceală de ambele părţi.

¹⁷Şi a zis Saul către poporul ce se afla cu el: „Număraţi-vă şi vedeţi cine s’a dus dintre voi!” Şi, iată, Ionatan şi scutierul său nu erau de găsit.

¹⁸Atunci Saul a zis către Ahia: „Adu efodul[4]!”; căci el purta efodul în ziua aceea în faţa lui Israel.

¹⁹Şi a fost că’n timp ce Saul le vorbea preoţilor, zgomotul din tabăra Filistenilor creştea şi se umfla. Şi a zis Saul către preot: „Trage-ţi mâinile înapoi[5]!”

²⁰Saul s’a ridicat atunci cu tot poporul ce se afla cu el şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era întoarsă împotriva vecinului său – o foarte mare zăpăceală…

²¹Şi robii care ieri şi alaltăieri erau cu Filistenii, cei ce se suiseră în tabără, s’au întors şi ei de partea Israeliţilor care erau cu Saul şi cu Ionatan.

²²Şi toţi Israeliţii care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind şi ei că Filistenii au fugit, s’au adunat în spatele lor la luptă.

²³În ziua aceea l-a mântuit Domnul pe Israel; războiul a străbătut Bet-Avenul. Tot poporul ce se afla cu Saul era ca la zece mii de bărbaţi. Războiul s’a întins în toate cetăţile din muntele lui Efraim.

²⁴Saul însă a făcut în ziua aceea o mare greşală din neştiinţă: a aruncat un blestem asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie cel ce va mânca până diseară!; aşa mă voi răzbuna pe duşmanul meu!” Şi nimeni din popor n’a gustat pâine;

²⁵şi ţara întreagă nu a mâncat de prânz[6]. Era pe acolo o pădure în care se aflau ştiubeie cu miere[7] la faţa pajiştei.

²⁶Şi a venit poporul la ştiubeie; şi, iată, din ştiubeie curgea miere, dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, căci poporul se temea de blestemul Domnului.

²⁷Ionatan însă nu-l auzise pe tatăl său aruncând blestem asupra poporului; şi, întinzând vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a muiat într’un fagure de miere şi, întorcându-şi-l cu mâna la gură, ochii i s’au luminat[8].

²⁸Atunci cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a legat poporul, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!” Poporul era lihnit,

²⁹iar Ionatan, care a cunoscut aceasta, a zis: „Tatăl meu a sleit ţara; vezi cum ochii mei s’au luminat de îndată ce am gustat din această miere.

³⁰Dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prăzile ce s’au găsit la vrăjmaşii lor, măcelul dintre Filisteni ar fi acum mai mare”.

³¹Şi’n ziua aceea el a bătut pe unii dintre Filisteni la Micmaş; poporul însă era foarte slăbit.

³²Şi s’a pus poporul pe pradă; au luat turme şi cirezi şi viţei şi au înjunghiat pe pământ şi au mâncat cu sânge[9].

³³Şi i s’a spus lui Saul că poporul, mâncând cu sânge, a păcătuit faţă de Domnul. Iar Saul a zis: „Prăvăliţi-mi din deal, aici, o piatră mare!”

³⁴Şi Saul a mai zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi-le: Fiecare din voi să-şi aducă aici viţelul sau oaia şi să le înjunghie pe această piatră şi nu veţi păcătui împotriva Domnului mâncând cu sânge”.[10] Şi poporul a adus fiecare ce avea în mână, noaptea, şi au înjunghiat acolo.

³⁵Acolo i-a zidit Saul un jertfelnic Domnului; acesta a fost întâiul jertfelnic pe care Saul I l-a zidit Domnului.

³⁶Apoi Saul a zis: „Să năvălim la noapte asupra Filistenilor şi să dăm iama prin ei până se crapă de ziuă şi să nu lăsăm dintre ei nici măcar un om!” Iar ei au zis: „Fă ce crezi tu că e bine!” Iar preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”

³⁷Şi L-a întrebat Saul pe Dumnezeu[11]: „Dacă eu mă cobor să-i urmăresc pe Filisteni, Îi vei da Tu oare în mâinile lui Israel?” Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.

³⁸Atunci Saul a zis: „Aduceţi aici toate colţurile lui Israel[12] şi cunoaşteţi şi vedeţi prin cine s’a săvârşit astăzi păcatul acesta!;

³⁹căci viu este Domnul, Cel ce l-a mântuit pe Israel: dacă răspunsul va fi împotriva fiului meu Ionatan, el cu moarte va muri!” Dar nu s’a găsit nimeni, din tot poporul, care să-i răspundă.

⁴⁰Şi a zis către toţi oamenii lui Israel: „Voi veţi sta într’o latură, iar eu şi Ionatan, fiul meu, vom sta în cealaltă”.[13] Şi a zis poporul către Saul: „Fă ce crezi tu că e bine!”

⁴¹Iar Saul a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, cum se face că astăzi nu i-ai răspuns robului Tău? Dacă nedreptatea se află în mine sau în Ionatan, fiul meu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, arată!; şi dacă aşa se va rosti, atunci dă-i poporului Tău Israel sfinţenie!” Şi s’a făcut arătare pentru Ionatan şi Saul, iar poporul a scăpat.[14]

⁴²Şi a zis Saul: „Aruncaţi sorţi între mine şi fiul meu Ionatan; pe oricare din noi va face Domnul să cadă sorţul, acela să moară”. Dar poporul a zis către Saul: „Aşa ceva nu se va întâmpla!” Saul însă a învins poporul şi a aruncat sorţii asupra lui Saul şi asupra fiului său Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

⁴³Atunci Saul a zis către Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut!” Iar Ionatan i-a răspuns, zicând: „Doar am gustat puţină miere de pe vârful toiagului pe care-l aveam în mână; şi, iată, trebuie să mor…”.

⁴⁴Iar Saul i-a zis: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi chiar mai mult să-mi facă: negreşit, astăzi vei muri!”

⁴⁵Dar poporul a zis către Saul: „Oare tocmai el să fie astăzi dat morţii, el, cel ce a făcut această mare biruinţă în Israel? Viu este Domnul: nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; fiindcă poporul lui Dumnezeu a făcut ziua de astăzi să fie cum e!” Şi’n ziua aceea s’a rugat poporul pentru Ionatan, şi el n’a murit.[15]

⁴⁶Saul s’a hotărât să nu-i mai urmărească pe Filisteni; iar Filistenii s’au dus la locul lor.

⁴⁷Avându-şi putere asupra lui Israel prin tragere la sorţi[16], Saul s’a războit cu toţi duşmanii lui de primprejur: cu Moab, cu fiii lui Amon, cu fiii lui Edom, cu Haţorul şi cu regele Ţobei şi cu Filistenii; oriîncotro se întorcea, era biruitor.

⁴⁸Şi, luptând cu vitejie, l-a bătut pe Amalec şi l-a scăpat pe Israel de sub puterea celor ce-l călcau în picioare.

⁴⁹Iar fiii lui Saul au fost: Ionatan, Iesui şi Melchişua; iar numele celor două fiice ale sale erau Merob, al celei mai mari, şi Micol, al celei mai mici.

⁵⁰Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; iar numele căpeteniei oastei sale era Abner, fiul lui Ner, o rudă a lui Saul.

⁵¹Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.

⁵²Războiul cu Filistenii a fost crâncen în toate zilele lui Saul; dacă Saul vedea un bărbat puternic sau un bărbat bun de luptă, îl lua pentru sine.