Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Regi 17 Bible Online

1 Regi 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Regi 17

¹Filistenii şi-au adunat oştile la război şi au venit la Soco[1], cel din Iuda, şi şi-au aşezat tabăra între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.

²Atunci Saul şi bărbaţii lui Israel s’au adunat şi şi-au aşezat tabăra la Valea Stejarului şi s’au rânduit în linii de luptă împotriva Filistenilor.

³Filistenii şedeau pe munte, de-o parte, iar Israeliţii şedeau pe munte, de cealaltă parte; între ei, valea.

⁴Din oastea Filistenilor a ieşit atunci un bărbat puternic, al cărui nume era Goliat, din Gat[2]; înălţimea lui era de patru coţi şi o palmă[3].

⁵Pe cap avea chivără şi purta o platoşă de zale; platoşa lui cântărea cinci mii de sicli de aramă şi fier[4];

⁶la glesne purta pulpare de aramă; apărătoare de aramă între grumaji;

⁷coada suliţei lui era ca sulul de la războiul de ţesut, iar vârful suliţei lui cântărea şase sute de sicli de fier.[5] Înaintea lui mergea purtătorul său de arme.

⁸Şi s’a oprit şi a strigat către oastea lui Israel, zicându-le: „De ce-aţi venit şi v’aţi rânduit împotriva noastră în linii de bătaie? Oare nu sunt eu Filistean şi nu sunteţi voi Evrei de-ai lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat, iar acela să se coboare la mine;

⁹şi dacă va fi în stare să se bată cu mine şi mă va ucide, atunci noi vom fi robii voştri; dar dacă eu voi birui şi-l voi ucide, atunci voi veţi fi robii noştri şi ne veţi sluji!”

¹⁰Şi a zis Filisteanul: „Iată, eu am ocărât astăzi oastea lui Israel; daţi-mi un om, şi ne vom bate în doi!”

¹¹Iar Saul şi întregul Israel au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului şi s’au întristat şi foarte s’au înspăimântat.[6]

¹²Atunci David a zis către Saul: „Inima stăpânului meu să nu se mâhnească într’însul; robul tău va merge şi se va bate cu Filisteanul”.

¹³Dar Saul a zis către David: „Cu nici un chip nu vei fi tu în stare să mergi împotriva Filisteanului, ca să te baţi cu el, de vreme ce tu eşti un copilandru, pe când el e războinic din tinereţile lui”.

¹⁴Iar David i-a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său; şi când un leu sau un urs venea şi lua vreo oaie din turmă,

¹⁵atunci alergam după el şi-l loveam şi-i scoteam oaia din gură; iar dacă se ridica împotrivă-mi, atunci îl apucam de gâtlej şi-l loveam şi-l omoram.

¹⁶Robul tău îl bătea şi pe leu, şi pe urs; acest Filistean netăiat-împrejur[7] va fi ca unul din ei; oare nu voi merge eu şi-l voi bate şi voi ridica astăzi ocara din Israel? La urma urmelor, cine-i acest netăiat-împrejur care a ocărât oştirea lui Dumnezeu cel viu?

¹⁷Domnul, Cel ce m’a scos din gheara leului şi din gheara ursului, El mă va scoate din mâna acestui Filistean netăiat-împrejur”. Atunci Saul a zis către David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

¹⁸Saul l-a îmbrăcat pe David cu tunică de război şi i-a pus pe cap un coif de aramă;

¹⁹şi l-a încins cu sabia sa peste tunica lui de război. Dar David a ostenit umblând cu ele o dată şi încă o dată. Şi i-a zis David lui Saul: „Nu voi putea să merg cu astea, că nu-s deprins cu ele.” Atunci le-au scos de pe el.

²⁰Şi şi-a luat el toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede din pârâu şi le-a pus în traista ciobănească pe care o purta de obicei. Şi, cu praştia în mână, s’a apropiat de bărbatul filistean.

²¹Filisteanul venea şi el apropiindu-se de David, iar purtătorul lui de arme îi mergea înainte.[8]

²²Filisteanul l-a văzut pe David şi a râs de el, fiindcă acesta era doar un copilandru, bălan şi cu ochi frumoşi.

²³Şi a zis Filisteanul către David: „Sunt eu oare ca un câine, că vii împotrivă-mi cu bâtă şi cu pietre?” Iar David a zis: „Ba mai rău decât un câine!” Atunci Filisteanul l-a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi.

²⁴Şi a zis Filisteanul către David: „Vino tu la mine şi-ţi voi da trupul păsărilor cerului şi fiarelor pământului!”

²⁵Dar David i-a zis Filisteanului: „Tu vii spre mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză; eu însă voi merge spre tine în numele Domnului Celui-Atotputernic, Dumnezeul oastei lui Israel, pe care tu ai ocărât-o astăzi.

²⁶El, Domnul, te va da astăzi în mâna mea şi te voi omorî şi-ţi voi lua capul, iar mădularele tale şi mădularele oastei Filistenilor le voi da chiar astăzi păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi tot pământul va cunoaşte că este un Dumnezeu în Israel.

²⁷Şi toată adunarea va cunoaşte că nu cu sabie şi cu suliţă mântuieşte Domnul – căci al Domnului e războiul – şi Domnul vă va da în mâinile noastre”.

²⁸Atunci Filisteanul s’a ridicat şi a venit în întâmpinarea lui David.

²⁹Iar David, vârându-şi mâna în traistă, a luat o piatră, a pus-o în praştie, a aruncat-o şi l-a lovit pe Filistean în frunte; piatra i-a pătruns în frunte prin chivără, iar el a căzut cu faţa la pământ.

³⁰Aşa l-a biruit David pe Filistean: cu praştia şi cu piatra; şi l-a lovit pe Filistean şi l-a omorât. Sabie nu era în mâna lui David[9].

³¹Atunci David a alergat şi s’a oprit deasupra lui şi i-a smuls sabia şi l-a ucis tăindu-i capul. Iar Filistenii, văzând că viteazul lor a murit, au luat-o la fugă.

³²Iar bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda[10] s’au ridicat şi au dat strigăt şi i-au fugărit până la intrarea în Gat şi până la poarta Ascalonului; iar răniţii Filistenilor au căzut pe calea ce duce deopotrivă la Gat şi la Ecron.

³³Iar bărbaţii lui Israel, la întoarcerea lor din urmărirea Filistenilor, prădau taberele acelora.

³⁴Iar David, luând capul Filisteanului, l-a adus în Ierusalim; dar armele aceluia şi le-a pus în cortul său.[11]