Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Regi 2 Bible Online

1 Regi 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Regi 2

¹Şi a zis[1]: „Inima mea s’a întărit întru Domnul, întru Domnul, Dumnezeul meu, mi s’a înălţat fruntea; gura larg mi s’a deschis împotriva vrăjmaşilor mei, bucuratu-m’am întru mântuirea Ta.

²Că nu este sfânt ca Domnul şi nu e drept ca Dumnezeul nostru; nimeni nu e sfânt în afară de Tine.

³Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie; din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet, căci Domnul e Dumnezeul cunoaşterii,[2] Dumnezeu îşi pune la cale lucrările.

⁴Arcul celor tari a slăbit, cei slabi s’au încins cu putere.

⁵Sătuii[3] s’au văzut în lipsă, flămânzii au moştenit pământul; căci cea stearpă a născut şapte, iar cea cu mulţi copii slăbeşte.

⁶Domnul ucide şi tot El învie, aruncă’n iad[4] şi tot El ridică.

⁷De la Domnul e sărăcia şi tot de la El e bogăţia, El umileşte şi tot El înalţă,

⁸pe sărman îl ridică din ţărână, pe cel sărac îl trage din gunoi ca să-l aşeze cu mai-marii poporului şi tronul slavei să i-l dea moştenire.

⁹Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea şi binecuvintează anii celui drept, că nu prin propria-i putere birui-va omul.

¹⁰Domnul îşi va slăbi vrăjmaşii, Sfânt este Domnul! Să nu se laude’nţeleptul cu-a sa înţelepciune, puternicul să nu se laude cu-a sa putere, să nu se laude bogatul cu bogăţia lui; cel ce se laudă, cu acestea să se laude: să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul, să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului. Domnul S’a suit în cer şi a tunat: El va judeca marginile pământului şi putere le va da regilor noştri şi va înălţa fruntea Unsului Său”.[5]

¹¹Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnului; iar ei au plecat la Ramataim. Iar pruncul urma să-I slujească Domnului sub ochii preotului Eli.

¹²Dar fiii preotului Eli erau copii răi, necunoscându-L pe Domnul.

¹³Venitul preotului de la oricare poporan care aducea jertfă era acesta: Când fierbea carnea, feciorul preotului[6] venea având în mână o furculiţă cu trei dinţi,

¹⁴o vâra în căldarea cea mare – sau în tigaie, sau în oală – şi ce se prindea în furculiţă lua preotul pentru sine; aşa se făcea cu toţi Israeliţii care veneau să-I jertfească Domnului la Şilo.

¹⁵Dar, înainte ca grăsimea să fi ars pentru bună-mireasmă, feciorul preotului venea şi-i zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot, căci eu nicicum nu voi primi de la tine carne fiartă din căldare!”

¹⁶Dar cel ce aducea jertfa zicea: „Lasă mai întâi să se ardă grăsimea, aşa cum e rânduiala, şi ia-ţi apoi din tot ceea ce-ţi pofteşte inima!” El însă zicea: „Nu! Acum să dai!; căci dacă nu, voi lua eu cu de-a sila!”[7]

¹⁷Aşa că mare era păcatul acelor feciori înaintea Domnului, căci dispreţuiau jertfa ce I se aducea Domnului.

¹⁸Samuel însă îi slujea Domnului, el, un băieţel încins cu efoda de in.

¹⁹Iar maică-sa îi făcea câte un veşmânt mic, pe care i-l aducea în fiecare an, când se suia împreună cu bărbatul ei să aducă jertfa anuală.

²⁰Eli i-a binecuvântat pe Elcan[8], ca şi pe femeia sa, zicând: „Domnul să te răsplătească cu copii din această femeie, pentru darul pe care I l-ai făcut Domnului!” Iar omul s’a dus la casa lui.

²¹Şi Domnul a cercetat-o pe Ana; ea a zămislit şi a născut încă trei fii şi două fiice. Iar pruncul Samuel creştea în faţa Domnului.

²²Iar Eli, foarte bătrân, a auzit despre ceea ce fiii săi le făceau fiilor lui Israel şi cum se culcau ei cu femeile ce se adunau la uşa cortului mărturiei,

²³şi le-a zis: „De ce faceţi voi asemenea lucruri, pe care eu le aud din gura întregului popor al Domnului?

²⁴Nu, fiilor, căci vorbele pe care eu le aud despre voi nu sunt de bine; nu mai faceţi aşa, că nu e de bine ce aud; voi faceţi poporul să nu-I mai slujească Domnului[9].

²⁵Dacă un om păcătuieşte faţă de alţi oameni, aceia I se vor ruga Domnului pentru el; dar dacă va păcătui împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Dar ei n’au ascultat de glasul părintelui lor, căci Domnul voia cu tot dinadinsul să-i dea pierzării.

²⁶Iar tinerelul Samuel sporea şi creştea, bineplăcut fiind el Domnului şi oamenilor.

²⁷Un om al lui Dumnezeu[10] a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu pe deplin M’am descoperit celor din casa tatălui tău, când erau ei robii lui Faraon în ţara Egiptului.

²⁸Şi dintre toate casele lui Israel, Eu pe cei din casa tatălui tău i-am ales să-Mi fie preoţi[11], să se urce la altarul Meu şi să ardă tămâie şi să poarte efod. Şi casei tatălui tău i-am dat spre hrană o parte din tot ceea ce fiii lui Israel jertfesc prin foc.

²⁹Atunci, de ce ai cătat tu cu ochi neruşinaţi la jertfa Mea de tămâie şi la jertfa Mea de carne şi i-ai cinstit pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, aşa ca ei să se îngraşe din pârga fiecărei jertfe pe care Israel Mi-o aduce înainte?[12]

³⁰De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am zis: casa ta şi casa tatălui tău va rămâne pe veci în faţa Mea; dar acum zice Domnul: să nu mai fie aşa!; căci Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, dar cel ce Mă defaimă va fi dispreţuit.

³¹Iată, veni-vor zile când voi nimici sămânţa ta şi sămânţa casei tatălui tău;

³²şi niciodată nu vei mai avea om bătrân în casa Mea.

³³Dar nu pe toţi ai tăi îi voi îndepărta de la jertfelnicul Meu; va fi însă că ochii celui rămas vor seca şi sufletul i se va topi, şi tot cel ce va rămâne’n casa ta va cădea sub sabie de om.

³⁴Iar pentru ceea ce va veni asupra acestor doi fii ai tăi, Ofni şi Finees, iată, acesta-ţi va fi semnul: Amândoi vor muri în aceeaşi zi.

³⁵Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va face tot ce e în inima Mea şi’n sufletul Meu; şi-i voi zidi o casă credincioasă[13] şi va umbla el pe’ntotdeauna înaintea Unsului Meu.

³⁶Şi va fi că tot cel ce va rămâne viu în casa ta va veni la el să i se supună pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine, zicând: Aruncă-mă într’un locşor al preoţimii tale, ca să pot mânca o bucăţică de pâine!”