Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Regi 30 Bible Online

1 Regi 30 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Regi 30

¹Şi a fost că a treia zi după ce David şi oamenii săi au plecat spre Ţiclag, Amaleciţii au năvălit asupra ţinutului din miazăzi şi asupra Ţiclagului; şi au lovit Ţiclagul şi l-au ars cu foc.[1]

²Cât despre femei şi despre tot ce era înlăuntru, de la mic pân’la mare, n’au omorât pe nimeni – nici bărbat, nici femeie –, ci i-au luat robi şi i-au dus în drumul lor.

³Când David şi oamenii săi au ajuns în cetate, iată că ea era arsă cu foc; iar femeile lor şi fiii lor şi fiicele lor erau duşi în robie.

⁴Atunci David şi oamenii săi şi-au ridicat glasul şi au plâns până când n’au mai avut putere să mai plângă.

⁵Şi amândouă femeile lui David erau duse în robie, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui Nabal Carmelitul.

⁶Şi tare mult s’a necăjit David, fiindcă poporul se vorbea să-l ucidă cu pietre; că întristat era sufletul întregului popor, fiecare pentru fiii săi şi fiicele sale. David însă s’a întărit în Domnul, Dumnezeul său.

⁷Şi a zis David către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu efodul!” Iar Abiatar a adus efodul la David.

⁸Atunci David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Porni-voi oare să urmăresc această şleahtă? şi dacă da, îi voi ajunge?” Iar Domnul i-a zis: „Aleargă, căci negreşit îi vei ajunge şi-i vei scăpa pe cei robiţi”.

⁹Şi a plecat David – şi cei şase sute de oameni împreună cu el – şi au ajuns la pârâul Besor, unde cei ce erau de prisos s’au oprit.[2]

¹⁰Şi a alergat cu patru sute de bărbaţi, în timp ce două sute de bărbaţi s’au oprit dincolo de pârâul Besor.

¹¹În câmp au dat peste un Egiptean şi l-au prins şi l-au adus la David. Şi i-au dat pâine, iar el a mâncat; şi i-au dat şi apă să bea;

¹²i-au dat şi o legătură de smochine şi două de stafide, iar acela a mâncat şi a prins din nou putere, că de trei zile şi trei nopţi nu mâncase pâine şi nu băuse apă.

¹³Apoi David i-a zis: „De unde eşti şi al cui?” Iar tânărul, Egipteanul, i-a zis: „Eu sunt rob al unui bărbat amalecit; stăpânul meu s’a lipsit de mine, fiindcă acum trei zile m’am îmbolnăvit.

¹⁴Noi am făcut o năvală în latura de miazăzi a Cheretienilor şi’n părţile Iudeii şi’n latura de miazăzi a lui Caleb, iar Ţiclagul l-am ars cu foc”.

¹⁵David i-a zis: „Vrei tu să mă duci acolo jos, la şleahta aceea?” Acela i-a zis: „Jură-mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei da în mâinile stăpânului meu; şi eu te voi duce acolo jos, la şleahta aceea”.

¹⁶Şi l-a dus acolo jos. Şi, iată, aceia se împrăştiaseră prin tot ţinutul, mâncând şi bând şi ospătându-se din toate prăzile cele mari pe care le luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.

¹⁷Atunci David a căzut asupră-le şi i-a lovit de dimineaţa până seara şi’n ziua următoare; şi nimeni dintre ei n’a scăpat, decât patru sute de tineri slujitori care erau călări pe cămile şi care astfel au fugit.

¹⁸Şi David a luat înapoi tot ceea ce luaseră Amaleciţii, iar pe amândouă femeile sale le-a eliberat.

¹⁹Şi nimic nu le-a lipsit, nici mare, nici mic, nici fii, nici fiice, nici prăzi, nimic din toate pe care aceia le luaseră de la ei; David a luat totul înapoi.

²⁰Şi a luat toate turmele şi cirezile şi le mânau înaintea prăzilor; iar despre prăzi se spunea: „Acestea sunt prăzile lui David”.

²¹Şi s’a întors David la cei două sute de oameni care, neputând merge cu el, rămăseseră în urmă, fiind lăsaţi de el la pârâul Besor. Iar ei au ieşit înaintea lui David şi a celor ce erau cu el. David s’a apropiat de popor, iar ei l-au întrebat de sănătate.

²²Atunci au răspuns cei netrebnici şi răi dintre oamenii care merseseră cu David şi au zis: „De vreme ce ei n’au mers cu noi, nu le vom da din prăzile pe care le-am adus, ci doar fiecare să-şi ia femeia şi copiii şi să se întoarcă.”

²³David însă a zis: „Nu veţi face una ca asta, de vreme ce Domnul ne-a dat şi ne-a păzit şi de vreme ce Domnul ne-a dat în mână şleahta care venea asupră-ne.

²⁴Şi cine oare va asculta de aceste vorbe ale voastre? Căci ei nu sunt mai prejos decât noi, ci: precum este partea celui ce s’a dus la război, aşa va fi şi partea celui care a rămas cu tărhaturile; întocmai vor împărţi!”

²⁵Şi a fost că de atunci înainte s’a statornicit aceasta drept poruncă şi îndreptar în Israel, până’n ziua de azi.

²⁶Şi dacă a venit David în Ţiclag, a trimis din daruri bătrânilor lui Iuda şi apropiaţilor săi, zicând: „Iată câte ceva din prăzile luate de la vrăjmaşii Domnului!”:

²⁷celor din Betel, celor din Rama de miazăzi şi celor din Iatir,

²⁸celor din Aroer, celor din Amada, celor din Sifmot, celor din Eştemoa şi celor din Gat;

²⁹celor din Chimat, celor din Safec, celor din Timat, celor din Carmel şi celor din cetăţile Ierahmeeliţilor şi din cetăţile cheneene;

³⁰celor din Horma şi celor din Bersaba şi celor din Noa

³¹şi celor din Hebron şi celor de prin toate locurile prin care trecuse David cu oamenii săi.