Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Genesa 18 Bible Online

Genesa 18 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Genesa 18

¹Domnul i S’a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

²Avraam a ridicat ochii, şi s’a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s’a plecat pînă la pămînt.

³Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.

⁴Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.

⁵Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.“ „Fă cum ai zis“, i-au răspuns ei.

⁶Avraam s’a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, şi fă turte.“

⁷Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

⁸Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le-a slujit pănă ce au mîncat.

⁹Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o în cort,“ a răspuns el.

¹⁰Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“ Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

¹¹Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor.

¹²Sara a rîs în sine, zicînd: „Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.“

¹³Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?»

¹⁴Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.“

¹⁵Sara a tăgăduit, şi a zis: „N’am rîs.“ Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rîs.“

¹⁶Bărbaţii aceia s’au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

¹⁷Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? …

¹⁸Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.

¹⁹Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“ …

²⁰Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s’a mărit, şi păcatul lor într’adevăr este nespus de greu.

²¹Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.“

²²Bărbaţii aceia s’au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

²³Avraam s’a apropiat, şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?“

²⁴Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?

²⁵Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?“

²⁶Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“

²⁷Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.

²⁸Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.“

²⁹Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“

³⁰Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“

³¹Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“

³²Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“

³³După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s’a întors la locuinţa lui.