Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Genesa 27 Bible Online

Genesa 27 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Genesa 27

¹Isaac îmbătrînise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!“ „Iată-mă,“ i-a răspuns el.

²Isaac a zis: „Iacă am îmbătrînit, şi nu ştiu ziua morţii mele.

³Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp, şi adu-mi vînat.

⁴Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s’o mănînc, ca să te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.“

⁵Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s’a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.

⁶Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

⁷„Adu-mi vînat, şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.“

⁸Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.

⁹Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place;

¹⁰tu ai s’o duci tatălui tău s’o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui.“

¹¹Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n’am păr deloc.

¹²Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui, şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.“

¹³Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.“

¹⁴Iacov s’a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare, cum îi plăcea tatălui său.

¹⁵În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, cari se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.

¹⁶I-a acoperit cu pielea iezilor mînile şi gîtul, care era fără păr.

¹⁷Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pînea, pe cari le pregătise.

¹⁸El a venit la tatăl său, şi a zis: „Tată!“ „Iată-mă“, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?“

¹⁹Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sînt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

²⁰Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?“ Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.“

²¹Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.“

²²Iacov s’a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mînile sînt mînile lui Esau.“

²³Nu l-a cunoscut, pentrucă mînile îi erau păroase, ca mînile fratelui său Esau; şi l-a binecuvîntat.

²⁴Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?“ Şi Iacov a răspuns: „Eu sînt.“

²⁵Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.“ Iacov i-a adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin, şi a băut.

²⁶Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.“

²⁷Iacov s’a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat, şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp, pe care l-a binecuvîntat Domnul.

²⁸Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer,Şi grăsimea pămîntului,Grîu şi vin din belşug!

²⁹Să-ţi fie supuse noroade,Şi neamuri să se închine înaintea ta!Să fii stăpînul fraţilor tăi,Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta!Blestemat să fie oricine te va blestema,Şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.“

³⁰Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov, şi abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s’a întors dela vînătoare.

³¹A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

³²Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?“ Şi el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“

³³Isaac s’a spăimîntat foarte tare, şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.

³⁴Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“

³⁵Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuvîntarea.“

³⁶Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!“ Şi a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“

³⁷Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“

³⁸Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns.

³⁹Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis:„Iată! Locuinţa ta va fi lipsită {Sau: departe} de grăsimea pămîntuluiŞi de roua cerului, de sus.

⁴⁰Vei trăi din sabia ta,Şi vei sluji fratelui tău;Dar cînd te vei răscula,Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!“

⁴¹Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“

⁴²Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.

⁴³Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;

⁴⁴şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,

⁴⁵pînă va trece dela tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într’o zi?“

⁴⁶Rebeca a zis lui Isaac: „M’am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?“