Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Genesa 41 Bible Online

Genesa 41 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Genesa 41

¹După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu {Nil}.

²Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.

³După ele s’au mai suit din rîu alte şapte vaci urîte la vedere şi slabe la trup, şi s’au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.

⁴Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s’a trezit.

⁵A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.

⁶Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.

⁷Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s’a trezit. Iată visul.

⁸Dimineaţa, Faraon s’a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.

⁹Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.

¹⁰Faraon se mîniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.

¹¹Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.

¹²Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tîlmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

¹³Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăş în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“

¹⁴Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s’a ras, şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la Faraon.

¹⁵Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; şi am aflat că tu tîlmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“

¹⁶Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“

¹⁷Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.

¹⁸Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.

¹⁹După ele s’au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, şi sfrijite: n’am mai văzut altele aşa de urîte în toată ţara Egiptului.

²⁰Vacile cele sfrijite şi slabe au mîncat pe cele şapte vaci dintîi, cari erau grase.

²¹Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urîtă ca mai înainte. Şi m’am deşteptat.

²²Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, cari creşteau pe acelaş pai.

²³Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.

²⁴Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“

²⁵Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

²⁶Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.

²⁷Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.

²⁸Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.

²⁹Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.

³⁰După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.

³¹Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

³²Cît priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

³³Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

³⁴Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

³⁵Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.

³⁶Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.“

³⁷Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

³⁸Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“

³⁹Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.

⁴⁰Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“

⁴¹Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.“

⁴²Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gît.

⁴³L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.

⁴⁴Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.“

⁴⁵Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah {Sau: Descoperitor de taine}, şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

⁴⁶Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

⁴⁷În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.

⁴⁸Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.

⁴⁹Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

⁵⁰Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

⁵¹Iosif a pus întîiului născut numele Manase {Sau: Uitare}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.“

⁵²Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim {Sau: Rodire}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în ţara întristării mele.“

⁵³Cei şapte ani de belşug cari au fost în ţara Egiptului, au trecut.

⁵⁴Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîne.

⁵⁵Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.“

⁵⁶Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.

⁵⁷Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.