Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Genesa 42 Bible Online

Genesa 42 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Genesa 42

¹Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?“

²Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîţi-vă, şi cumpăraţi-ne grîu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.“

³Zece fraţi ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu.

⁴Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire.

⁵Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaş lucru; căci în Canaan era foamete.

⁶Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

⁷Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: „De unde veniţi?“ Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“

⁸Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

⁹Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, şi le-a zis: „Voi sînteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“

¹⁰Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

¹¹Noi toţi sîntem fiii aceluiaş om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“

¹²El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“

¹³Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaş om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.“

¹⁴Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteţi iscoade.

¹⁵Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!

¹⁶Trimeteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sînteţi nişte iscoade.“

¹⁷Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă.

¹⁸A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

¹⁹Dacă sînteţi oameni de treabă, să rămînă unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grîu ca să vă hrăniţi familiile,

²⁰şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.“ Şi aşa au făcut.

²¹Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“

²²Ruben a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?“ Dar n’aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“

²³Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci.

²⁴Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

²⁵Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s’a făcut.

²⁶Ei şi-au încărcat grîul pe măgari, şi au plecat.

²⁷Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,

²⁸şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s’a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu.“ Atunci li s’a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

²⁹S’au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis:

³⁰„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.

³¹Noi i-am spus: „Sîntem oameni de treabă, nu sîntem iscoade.

³²Sîntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.“

³³Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sînteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,

³⁴şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi şti astfel că nu sînteţi iscoade, ci sînteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.“

³⁵Cînd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s’au temut.

³⁶Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“

³⁷Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea, şi ţi-l voi aduce înapoi.“

³⁸Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s’ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.“