Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Genesa 47 Bible Online

Genesa 47 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Genesa 47

¹Iosif s’a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.“

²A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus înaintea lui Faraon.

³Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“

⁴Şi au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.“

⁵Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.“

⁷Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.

⁸Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?“

⁹Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n’au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.“

¹⁰Iacov a binecuvîntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.

¹¹Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

¹²Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

¹³Nu mai era pîne în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.

¹⁴Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.

¹⁵Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“

¹⁶Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“

¹⁷Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre.

¹⁹Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.“

²⁰Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.

²¹Cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.

²²Numai pămînturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.

²³Iosif a zis poporului: „V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi sămăna pămîntul.

²⁴La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămînea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sînt în casele voastre.“

²⁵Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.“

²⁶Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sînt ale lui Faraon.

²⁷Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut şi s’au înmulţit foarte mult.

²⁸Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹Cînd s’a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.

³⁰Ci cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.“

³¹Iacov a zis: „Jură-mi.“ Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.