Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Împăraţi 17 Bible Online

1 Împăraţi 17 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Împăraţi 17

¹Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.“

²Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:

³„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.

⁴Vei bea apă din pîrîu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.“

⁵El a plecat şi a făcut după cuvîntul Domnului. S’a dus şi s’a aşezat lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.

⁶Corbii îi aduceau pîne şi carne dimineaţa, şi pîne şi carne seara, şi bea apă din pîrîu.

⁷Dar după cîtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

⁸Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:

⁹„Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.“

¹⁰Ilie s’a sculat, şi s’a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într’un vas, ca să beau.“

¹¹Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pîne în mîna ta.“

¹²Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri.“

¹³Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.

¹⁴Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului.“

¹⁵Ea s’a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie.

¹⁶Făina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

¹⁷După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s’a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atît de cumplită încît n’a mai rămas suflare în el.

¹⁸Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?“

¹⁹El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.“ Şi l-a luat dela sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.

²⁰Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?“

²¹Şi s’a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!“

²²Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s’a întors în el, şi a înviat.

²³Ilie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.“

²⁴Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvîntul Domnului în gura ta este adevăr!“